Prin sentinţa civilă nr. 188/7.02.2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. (...), a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul E.E.B. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii G. A fost obligată pârâta să calculeze şi să plătească reclamantului renta cuvenită reclamantului în funcţie de solda de grad şi solda de funcţie la minim a unui sublocotenent N., pentru perioada 18.01.2005-31.12.2007. A fost respinsă cererea pentru perioada 1.03.2004-18.01.2005 ca fiind prescrisă. Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 213/121/18.01.2008 reclamantul E.E.B. a chemat-o în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii G solicitând obligarea acesteia la plata rentei calculate în funcţie de solda de grad şi de funcţie a unui sublocotenent N., începând cu data de 1.03.2004.
În motivare a arătat că, potrivit art. 14 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, beneficiază de o rentă lunară întrucât a fost decorat cu Medalia” Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945” şi că urmare a modificării legii prin O.U.G. nr. 12/2004, această rentă trebuia calculată nu doar în funcţie de solda de grad, ci în funcţie de solda de grad şi de funcţie la minim a unui sublocotenent N.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii G a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată motivat de faptul că interpretând art. 141 din O.U.G. 12/2004, atât sistematic, funcţie de art. 13-14 din Legea nr. 44/1994, dar şi din înţelesul notei de fundamentare, rezultă că intenţia legiuitorului a fost de a beneficia de un tratament egal toţi veteranii de război care provin din sisteme diferite, prin raportare, după caz, la nivelul soldei de grad şi de funcţie la minim a unui sublocotenent N..
La dosar au fost depuse înscrisuri.
Împotriva sentinţei civile a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii G, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
Prin introducerea art. 141 din O.U.G. nr. 12/2006 aprobată prin Legea nr. 210/2004 s-a dorit de legiuitor că rentele prevăzute de Legea nr. 44/1994 republicată să se calculeze în funcţie de solda de grad sau solda de funcţie la minim (aşa cum prevede art. 13 şi art. 14) a unui sublocotenent dar din cadrul Ministerului Apărării Naţionale. Prin sintagma „după caz” legiuitorul a avut în vedere diferenţierea modului de calcul al rentei în funcţie de felul decoraţiei sau medaliei şi nu aplicarea procentului de 25%, 75% sau 100% asupra soldei de grad cumulată cu solda de funcţie la minim.
Instanţa de fond a omis să folosească la interpretarea textului de lege şi metoda şi sistematica care constă în lămurirea înţelesului unei dispoziţii legale ţinându-se seama de legăturile sale cu alte dispoziţii din acelaşi act normativ ori din alt act normativ.
Mai mult, prin Legea nr. 303/2007 se modifică art. 14 care are următorul conţinut „veteranii de război care nu sunt decoraţi cu ordine, medalii sau cruci de război prevăzute la art. 13 alin.(1) lit. a) şi b) dar cărora le-a fost conferită „Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941-1945” beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 50% din solda de grad a unui sublocotenent” .
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii ca nefondată. În drept a invocat disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi 3041 C. proc. civ.
Intimatul E.E.B. a solicitat prin întâmpinare, respingerea recursului şi recalcularea dreptului la rentă lunară în procentul de 25% din solda de grad şi de funcţie la minimum a unui sublocotenent din cadrul M.A.N., începând cu luna martie 2004.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor invocate de recurentă cât şi sub celelalte aspecte de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea apreciază acesta este nefondat faţă de următoarele considerente:
Apreciem corectă soluţia primei instanţe şi împărtăşim acelaşi punct de vedere, contrar susţinerilor recurentei.
Interpretarea dată de recurentă art. 141 din O.U.G. nr. 12/2004 nu se regăseşte în textul articolului invocat. Astfel, textul legal este clar, lipsit de echivoc şi prevede că, începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 şi 14 se calculează, după caz, în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, stabilite conform legii. Legiuitorul nu a prevăzut expresia „şi/sau”, aşa cum susţine recurenta ci doar cuvântul „şi”. În aceste condiţii, nu putem reţine motivele de recurs ca fiind întemeiate, faţă de normele de interpretare gramaticală a actului normativ şi faţă de faptul că recurenta adaugă la lege. De asemenea, prin sintagma „după caz” legiuitorul nu a avut în vedere diferenţierea modului de calcul al rentei în funcţie de felul decoraţiei sau medaliei, ci aplicarea procentului de 25%, 75% sau 100% asupra soldei de grad cumulată cu solda de funcţie la minim.
Chiar şi din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 12/2004 rezultă clar, intenţia legiuitorului indicată în ultimele fraze, în care se arată că, prezentul act normativ prevede completarea Legii nr. 44/1994 republicată în sensul că, începând cu luna martie 2004, renta veteranilor de război să se calculeze în funcţie de nivelul soldei de grad şi a soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale. Or, unde Legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Începând cu data de 1 martie 2004, recalcularea rentei veteranilor de război cărora le-au fost acordate ordine şi medalii pentru faptele de arme săvârşite pe câmpul de luptă se raportează la nivelul minim al soldei de grad şi al soldei de funcţie ale unui sublocotenent din cadrul M.Ap.N.
Astfel, în nota de fundamentarea a O.U.G. nr. 12/2004, s-a explicat faptul că legiuitorul nu a urmărit modificarea procentelor şi soldelor în funcţie de care se calculează renta, deoarece veteranii de război îndreptăţiţi la renta lunară sunt pensionaţi fie în sistemul public primind pensia de la casele teritoriale de pensie din structurile CNPAS fie în sistemul militar primind pensia de la N. sau MIRA. În funcţie de sistemul de Pensii din care făceau parte, veteranii primeai rentele lunare calculate conform dispoziţiilor art. 13 şi 14 din Legea nr. 44/1994, dar raportate după caz, fie la nivelul soldei de grad şi/sau funcţie ale unui sublocotenent din cadrul M.A.N. fie la nivelul soldei de grad şi/sau funcţie din cadrul M.I.R.A.
Astfel, întrucât solda de grad şi solda de funcţie ale unui sublocotenent din cadrul M.A.P. erau mai mari decât cele ale unui sublocotenent din cadrul M.I.R.A, drepturile veteranilor din aceeaşi categorie erau diferenţiate fără un motiv temeinic, prin simpla apartenenţă la un sistem sau altul de asigurări sociale.
Prin urmare, prin adoptarea O.U.G. nr. 12/2004, s-a urmărit tocmai înlăturarea acestei inechităţi, prin stabilirea unui criteriu unic.
Este adevărat că prin Legea nr. 303/2007 pentru modificarea şi completarea Legii 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, se modifică art. 14 care are următorul conţinut: „E. de război care nu sunt decoraţi cu ordine, medalii sau cruci de război prev. la art. 13 alin. (1) lit. a) şi b) dar cărora le-a conferit Medalia, Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945” beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 50% din solda de grad a unui sublocotenent” dar nu a abrogat în mod expres art. 141 din O.U.G. 12/2004, aşa cum susţine recurenta.
Mai mult, modificarea adusă Legii nr. 44/1994 de Legea nr. 303/2007 nu are relevanţă asupra problemei de drept disputate, nu face altceva decât să modifice un procent şi nu face nicio clarificare legislativă a disputei existentă în practică referitor la modul de interpretare a art. 14 indice 1 din O.U.G. nr. 12/2004.
Faţă de aceste considerente, motivele de recurs le apreciem ca fiind neîntemeiate iar sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, în baza disp. art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmând să se respingă ca nefondat recursul.
OPINIE SEPARATĂ:
Analizând hotărârea pronunţată în raport de probele dosarului, de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, de criticile formulate de recurentă, cât şi de disp. art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. consider că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, astfel că recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii G este fondat pentru următoarele considerente.
Susţinerile instanţei de fond în sensul că renta lunară ce se cuvine reclamantului ar trebui calculată în funcţie de solda de grad şi solda de funcţie a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, nu poate fi primită.
Reclamantului E.E.B., veteran de război, prin Decretul nr. 475/1995 i-a fost conferită Medalia „Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941-1945” .
Art. 14 din Legea nr. 44/1994, în forma în care era în vigoare în 2002 prevedea că veteranii de război care nu sunt decoraţi cu ordine, medalii sau cruci de război prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a) şi b), dar cărora le-a fost conferită Medalia „Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941-1945” beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenent .
Întrucât calculul rentei se raporta, fie la solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, fie la solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative prevăzute de Legea nr. 138/1999, iar ulterior au apărut diferenţe între aceste solde urmare a faptului că prin O.U.G. nr. 2/2004 care a modificat Legea nr. 138/1999 s-a majorat solda de grad şi de funcţie a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, între drepturile veteranilor din aceeaşi categorie, dar aparţinând la sisteme de asigurări sociale diferite, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Internelor, Casei Naţionale de Pensii, au apărut diferenţe, solda de grad şi de funcţie a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale fiind mai mare decât a unuia din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
Pentru eliminarea acestei diferenţe s-a adoptat O.U.G. nr. 12/2004 care după art. 14 din Legea nr. 44/1994 a introdus art. 141 care prevedea că „începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 şi 14 se calculează, după caz, în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, stabilite conform legii” .
Deci, dispoziţia art. 141 introdusă prin O.U.G. nr. 12/2004 nu modifică disp. art. 13 şi art. 14 din Legea nr. 44/1994, ci doar completează aceste articole din lege, în sensul că renta se raportează, folosindu-se sintagma „după caz”, fie la solda de grad fie la solda de funcţie a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale. Or, art. 141 trebuie raportat la modul de calcul al rentei în funcţie de felul ordinelor sau medaliilor acordate, aşa cum ele sunt menţionate la art. 13 lit. a) şi b) şi art. 14 din lege.
Deci diferenţierea între veteranii de război în ce priveşte renta se face în principal în funcţie de importanţa ordinului sau medaliei acordate, calculul acesteia fiind diferenţiat în funcţie de ordin sau medalie raportat fie la solda de grad, fie la solda de funcţie a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Chiar dacă în cuprinsul art. 141 nu se folosesc conjuncţiile „şi/sau” menţionând „soldei de grad şi al soldei de funcţie” se foloseşte sintagma,, după caz” prin aceasta trimiţând la categoriile de distincţii, solde şi procente menţionate în art. 13 şi 14 din Legea nr. 44/1994. În atare condiţii reclamantul este îndreptăţit să primească o rentă calculată conform art. 14 din Legea nr. 44/1994, respectiv în procent de 25% din solda de grad a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, lucru care s-a şi făcut după cum chiar reclamantul menţionează în acţiunea civilă formulată, astfel că acţiunea acestuia este nefondată.
Pentru toate aceste motive apreciez că recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană DE Pensii G este fondat potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că în baza art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. trebuia admis ca atare cu consecinţa modificării sentinţei civile nr. 188/7.02.2008 şi în rejudecarea cauzei să se respingă ca nefondată acţiunea civilă a reclamantului.
