Prin sentinţa civilă nr. 215/13.02.2008 a Tribunalului Galaţi, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul O.J., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Apărării Naţionale B. A fost obligată pârâta către reclamant la recalcularea drepturilor de rentă în funcţie de nivelul soldei de grad şi funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul M.A.N. pentru perioada 25.01.2005-25.01.2008 şi la plata acestora Au fost respinse pretenţiile aferente perioadei martie 2004-24.01. 2005 ca fiind prescris dreptul la acţiune. Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată sub nr. 353/121/25.01.2008, reclamantul O.J., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Ministerul Apararii Nationale plata rentei lunare începând cu luna martie 2004, potrivit Legii nr. 210/2004. Motivându-şi în fapt acţiunea, a arătat că potrivit art. 14 din Legea nr. 44/1994, veteranii de război decoraţi cu medalia „Crucea Comemorativă a celui de-al II-lea război mondial 1941-1945” beneficiază de o rentă lunară, echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenent – drepturi pe care le-a primit la zi.
Legea a fost modificată prin O.U.G. nr. 12 din 2004, în sensul că începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 şi 14 se calculează, după caz, în funcţie de nivelul soldei de grad şi funcţie, la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţională, stabilită conform legii.
A mai precizat reclamantul că începând cu 1 martie 2004, ar fi trebuit să primească o rentă lunară de 25% din solda de grad şi funcţie, a unui sublocotenent din Ministerul Apărării Naţionale.
În susţinerea acţiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta, deşi legal citată nu a formulat întâmpinare.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs pârâta Ministerul Apărării B, considerând-o nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
Art. 14 indice 1 introdus prin Legea nr. 44/1994 este un text prin care se completează disp. art. 13 şi 14 din aceeaşi lege şi nu unul prin care se modifică ori se abrogă implicit aceste prevederi legale. Semnificaţia noului text introdus prin O.U.G. nr. 12/2004 nu rezultă doar din interpretarea sistematică a art. 13, 14 şi 14 indice 1 din Legea nr. 44/1994 ci şi din nota de fundamentare. Intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a egaliza toţi veteranii de război sub aspectul cuantumului rentei la care aceştia sunt îndreptăţiţi ci de a stabili drept criteriu de raportare nivelul minim al soldei de grad si/sau al soldei de funcţie ale unui sublocotenent din cadrul M.Ap.N.
Prin O.U.G. nr. 12/2004 s-a urmărit înlăturarea unei inechităţi prin stabilirea unui criteriu unic de calculare a rentei pentru cei decoraţi cu astfel de medalii şi anume în funcţie de solda de grad şi/sau solda de funcţie la minim ale unui sublocotenent din M.Ap.N. Aceasta nu înseamnă că nu se vor păstra diferenţierile justificate între veteranii de război în funcţie de categoria din care fac parte, adică în funcţie de medaliile sau ordinele care le-au fost conferite, întrucât rentele se calculează după caz în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul M.Ap.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi respingerea acţiunii ca nefondată. În drept, a invocat disp. art. 299, 312 alin. (2) C. proc. civ.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat deoarece sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică.
Recurenta a invocat şi excepţia necompetenţei materiale a instanţei, pentru motivul că drepturile de rentă ce se acordă potrivit prevederilor art. 13, 14 şi 14 indice 1 din Legea nr. 44/2004 nu pot fi incluse în categoria drepturilor de asigurări sociale, şi deci nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 155 din Legea nr. 19/2000.
Astfel, a considerat că art. 20 din Legea nr. 44/1994 stabileşte procedura de soluţionare a contestaţiilor privind modul de soluţionare a calităţii de veteran de război potrivit legii pe calea contenciosului administrativ iar aceste drepturi de rentă sunt stabilite şi acordate în baza aceleiaşi legi.
În aceste condiţii, s-ar impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre soluţionare instanţei de contencios administrativ.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor şi a excepţiei invocate de recurentă cât şi sub celelalte aspecte de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 şi 304 1 C. proc. civ., Curtea apreciază acesta este nefondat faţă de următoarele considerente:
Excepţia necompetenţei instanţei invocată de către recurentă nu este reţinută ca întemeiată. Astfel, avându-se în vedere că prezenta cauză este o acţiune întemeiată pe disp. art. 14 din Legea nr. 44/1994 şi priveşte cuantumul rentei pe care o primeşte reclamantul în calitate de veteran de război – medaliat – instanţa va aprecia că prezenta cauză nu este de competenţa instanţei de contencios administrativ ci are natura dreptului de asigurări sociale, fiind de competenţa Secţiei civile.
De altfel, Legea nr. 44/1994 precizează în art. 20 că secţiile de contencios administrativ judecă doar contestaţiile privind modul de stabilire a calităţii de veteran de război ceea ce nu este cazul speţei.
Pe fond, se apreciază corectă soluţia primei instanţe, contrar susţinerilor recurentei.
Interpretarea dată de recurentă art. 141 din O.U.G. nr. 12/2004 nu se regăseşte în textul articolului invocat. Astfel, textul legal este clar, lipsit de echivoc şi prevede că, începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 şi 14 se calculează, după caz, în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, stabilite conform legii. Legiuitorul nu a prevăzut expresia „şi/sau”, ci doar cuvântul „şi” . În aceste condiţii, nu putem reţine motivele de recurs ca fiind întemeiate, faţă de normele de interpretare gramaticală a actului normativ şi faţă de faptul că recurenta adaugă la lege.
Nici din interpretarea sistematică a actului normativ nu rezultă o altă situaţie decât cea reţinută de prima instanţă şi de către instanţa de recurs întrucât legiuitorul nu face nicio distincţie. Sintagma „după caz” nu este explicată de legiuitor şi nu se pot da alte interpretări. Or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 12/2004 rezultă clar, intenţia legiuitorului indicată în ultimele fraze, în care se arată că, prezentul act normativ prevede completarea Legii nr. 44/1994 republicată în sensul că, începând cu luna martie 2004, renta veteranilor de război să se calculeze în funcţie de nivelul soldei de grad şi a soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Începând cu data de 01 martie 2004, recalcularea rentei veteranilor de război cărora le-au fost acordate ordine şi medalii pentru faptele de arme săvârşite pe câmpul de luptă se raportează la nivelul minim al soldei de grad şi al soldei de funcţie ale unui sublocotenent din cadrul M.Ap.N.
Astfel, în nota de fundamentarea a O.U.G. nr. 12/2004, s-a explicat faptul că legiuitorul nu a urmărit modificarea procentelor şi soldelor în funcţie de care se calculează renta, deoarece veteranii de război îndreptăţiţi la renta lunară sunt pensionaţi fie în sistemul public primind pensia de la casele teritoriale de pensie din structurile CNPAS fie în sistemul militar primind pensia de la N. sau MIRA. În funcţie de sistemul de Pensii din care făceau parte, veteranii primeai rentele lunare calculate conform dispoziţiilor art. 13 şi 14 din Legea nr. 44/1994, dar raportate după caz, fie la nivelul soldei de grad şi/sau funcţie ale unui sublocotenent din cadrul N. fie la nivelul soldei de grad şi/sau funcţie din cadrul MIRA.
Întrucât solda de grad şi solda de funcţie ale unui sublocotenent din cadrul N. erau mai mari decât cele ale unui sublocotenent din cadrul MIRA, drepturile veteranilor din aceeaşi categorie erau diferenţiate fără un motiv temeinic, prin simpla apartenenţă la un sistem sau altul de asigurări sociale.
Prin urmare, prin adoptarea O.U.G. nr. 12/2004, s-a urmărit tocmai înlăturarea acestei inechităţi, prin stabilirea unui criteriu unic.
În consecinţă, baza de calcul a rentei este unică, indiferente de medalia sau ordinul acordat, diferenţa fiind făcută de procentul în raport de care se determină efectiv renta, respectiv 100% în cazul prevăzut de art. 13 litera a, 75% în cazul prevăzut de art. 13 lit. b, şi 25% în situaţia prevăzută de art. 14.
Prin sintagma „după caz” se înţelege prin raportare la distincţiile pentru care art. 13 şi 14 din lege le utilizează pentru acordarea rentei în procente variabile aplicabile bazei de calcul care, începând cu data de 01.03.2004, este aceeaşi pentru toţi veteranii la care se referă ipoteza normelor.
Faţă de aceste considerente, motivele de recurs se apreciază ca fiind neîntemeiate iar sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică din toate punctele de vedere şi, în baza disp. art. 312 alin. (1) C.p. civilă, se va respinge ca nefondat recursul.
OPINIE SEPARATĂ:
Analizând hotărârea pronunţată în raport de probele dosarului, de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, de criticile formulate de recurentă, cât şi de disp. art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. consider că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, astfel că recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale este fondat pentru următoarele considerente:
Susţinerile instanţei de fond în sensul că renta lunară ce se cuvine reclamantului ar trebui calculată în funcţie de solda de grad şi solda de funcţie a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, nu poate fi primită.
Reclamantului O.J., veteran de război, prin Decretul nr. 335/1995 i-a fost conferită Medalia „Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941 -1945” .
Art. 14 din Legea nr. 44/1994, în forma în care era în vigoare în 2002 prevedea că veteranii de război care nu sunt decoraţi cu ordine, medalii sau cruci de război prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a) şi b), dar cărora le-a fost conferită Medalia „Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941-1945” beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 25% din solda de grad a unui sublocotenent.
Întrucât calculul rentei se raporta, fie la solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, fie la solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative prevăzute de Legea nr. 138/1999, iar ulterior au apărut diferenţe între aceste solde urmare a faptului că prin O.U.G. nr. 2/2004 care a modificat Legea nr. 138/1999 s-a majorat solda de grad şi de funcţie a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, între drepturile veteranilor din aceeaşi categorie, dar aparţinând la sisteme de asigurări sociale diferite, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Internelor, Casei Naţionale de Pensii, au apărut diferenţe, solda de grad şi de funcţie a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale fiind mai mare decât a unuia din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
Pentru eliminarea acestei diferenţe s-a adoptat O.U.G. nr. 12/2004 care după art. 14 din Legea nr. 44/1994 a introdus art. 141 care prevedea că „începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 şi 14 se calculează, după caz, în funcţie de nivelul soldei de grad şi al soldei de funcţie la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, stabilite conform legii” .
Deci, dispoziţia art. 141 introdusă prin O.U.G. nr. 12/2004 nu modifică disp. art. 13 şi art. 14 din Legea nr. 44/1994, ci doar completează aceste articole din lege, în sensul că renta se raportează, folosindu-se sintagma „după caz”, fie la solda de grad fie la solda de funcţie a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale. Or, art. 141 trebuie raportat la modul de calcul al rentei în funcţie de felul ordinelor sau medaliilor acordate, aşa cum ele sunt menţionate la art. 13 lit. a) şi b) şi art. 14 din lege.
Deci diferenţierea între veteranii de război în ce priveşte renta se face în principal în funcţie de importanţa ordinului sau medaliei acordate, calculul acesteia fiind diferenţiat în funcţie de ordin sau medalie raportat fie la solda de grad, fie la solda de funcţie a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Chiar dacă în cuprinsul art. 141 nu se folosesc conjuncţiile „şi/sau” menţionând „soldei de grad şi al soldei de funcţie” se foloseşte sintagma,, după caz” prin aceasta trimiţând la categoriile de distincţii, solde şi procente menţionate în art. 13 şi 14 din Legea nr. 44/1994. În atare condiţii, reclamantul este îndreptăţit să primească o rentă calculată conform art. 14 din Legea nr. 44/1994, respectiv în procent de 25% din solda de grad a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, lucru care s-a şi făcut după cum chiar reclamantul menţionează în acţiunea civilă formulată, astfel că acţiunea acestuia este nefondată.
Pentru toate aceste motive, apreciez că recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale este fondat potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că în baza art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. trebuia admis ca atare cu consecinţa modificării sentinţei civile nr. 215/2008 şi în rejudecarea cauzei să se respingă ca nefondată acţiunea civilă a reclamantului.
