s Costel Gîlcă - Drept social - Dreptul muncii - Dreptul securității sociale

Nulitate act. Medic rezident.

Tematică: Nulitate act

1. La data la care recurenta s-a înscris la rezidenţiat avea posibilitatea să aleagă între rezidenţiatul de tip A sau de tip B, pe post astfel că a optat în cunoştinţă de cauză şi cu luarea în considerare a consecinţelor care decurg din această opţiune. În consecinţă nu se poate spune că prin încheierea actului adiţional s-au încălcat dispoziţiile constituţionale prevăzute de art. 41 şi 53. 2. Art. 3 alin. (5) din O.U.G. nr. 58/2001 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în sectorul sanitar, aprobată prin Legea nr. 41/2002 prevede că după obţinerea titlului de specialist aceştia sunt obligaţi să lucreze la unitatea sanitară cu care au încheiat contractul individual de muncă cel puţin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare finanţării rezidenţiatului în specialitatea pentru care s-a scos postul la concurs. Exemplarul actului adiţional, conţinând semnătura recurentei, conduce la concluzia că acordul de voinţă între părţi cu privire la clauzele actului adiţional s-a realizat. 3. Unităţile sanitare la care au fost angajaţi medicii rezidenţi care au optat pentru rezidenţiatul de tip B au achitat salariul acestora pentru perioada rezidenţiatului chiar dacă aceştia nu au prestat activitate în favoarea unităţii respective deoarece rezidenţiatul constă într-o activitate practică ce se desfăşoară în unitatea de formare unde a fost repartizat rezidentul şi o activitate educativă de însuşire a cunoştinţelor teoretice şi practice. Însuşirea acestor cunoştinţe se face prin stagii practice în unitatea de formare şi prin cursuri organizate la nivelul unităţii de formare sau la nivelul centrului universitar, pentru una sau mai multe specialităţi astfel că recurenta nu poate susţine că salariul primit reprezintă contraprestaţia muncii. Nu are nicio relevanţă în speţa de faţă de unde au venit banii aferenţi salariilor acestora ci este important că salariile au fost suportate din bugetul spitalului respectiv.
(Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 1951 din 28 martie 2008, www.jurisprudenta.org)

La data de 1.10.2007 reclamanta U.N.F.T. a chemat in judecată pe pârâtul Spitalul Municipal H, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a actelor adiţionale nr. 915/10.04.2000, 915/7.08 2000 şi 915/25.11.2003, încheiate la contractul individual de muncă nr. 915/10. 04.2000.
În motivare, reclamanta a arătat că la 17.04.2000 a fost încadrată ca medic rezident – medicină internă la Spitalul H. – Dispensar Policlinic H, conform contractului individual de muncă nr. 915/10.04.2000.
La 10.04.2000, 7.08.2000 şi 25.11.2000, s-au încheiat trei acte adiţionale la contractul de muncă, pe care a fost obligată să le semneze, în caz contrar urmând a-i fi anulată numirea pe post.
Actele adiţionale prevăd o singură clauză, şi anume obligativitatea reclamantei de a funcţiona ca specialist pe acelaşi post pe o perioadă de minim 5 ani de la obţinerea specialităţii , în caz contrar urmând să restituie o sumă egală cu 36 salarii medii pe economie de la momentul renunţării.
A mai arătat că a efectuat perioada de rezidenţiat (17.04.2000-01.05. 2005) în Centrul Universitar C. şi a prestat muncă de profil la Spitalul Clinic de Urgenţă C., unde a fost salarizată numai pentru munca depusă până în anul V de rezidenţiat.
Pe perioada 01.08.2005-01.08.2007, după ce devenise medic specialist, a fost detaşată la Spitalul Municipal G.C. Ulterior terminării rezidenţiatului, în sesiunea martie 2007 a susţinut şi promovat examenul de specialitate, fiind confirmată ca medic specialist in specialitatea medicină internă şi rămânând în continuare la Spitalul Municipal G. C.
Reclamanta a susţinut că actele adiţionale au fost încheiate cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 18 din Codul muncii vechi şi art. 38 din actual cod al muncii. Semnarea actelor adiţionale i-a fost impusă de angajator, fără a fi informată asupra consecinţelor acestora. De asemenea, actele adiţionale încalcă dispoziţiile constituţionale privind libertatea muncii şi nu a existat niciun temei legal pentru întocmirea lor.
A mai precizat că în perioada rezidenţiatului pârâtul nu a efectuat nicio cheltuială, ea fiind salarizată din fonduri speciale ale Ministerului Sănătăţii şi C.A.S .
La 18.10.2007 pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii. În motivare, pârâta a arătat că actele adiţionale încheiate la contractul individual de muncă al reclamantei sunt succesive, emise pe măsură ce au intervenit modificările legale cu privire la activitatea medicilor rezidenţi.
Obligarea prevăzută în primul act adiţional, încheiat la 10.04.2000, aceea de a funcţiona timp de 5 ani de la data obţinerii titlului de medic specialist în Spitalul H., în caz contrar urmând a achita o sumă echivalentă cu 36 salarii medii pe economie din perioada renunţării, a fost prevăzută în temeiul P. 1214/1993 pentru aprobarea Regulamentului privind pregătirea în specialităţile medicale şi farmaceutice prin rezidenţiat.
De asemenea, spitalul s-a conformat adresei nr 4727/4.04.2000 a Direcţiei Judeţene de Sănătate V, prin care se comunică faptul că reclamanta a fost confirmată ca medic rezident, iar în baza aprobării conducerii Ministerului Sănătăţii nr GH/1457/24.02.2000 rezidenţii vor încheia contract de muncă cu unitatea spitalicească,însoţit de un act adiţional prin care medicul se obligă să funcţioneze minim 5 ani ca specialist pe postul respectiv,în caz contrar urmând să achite 36 de salarii medii pe economie din perioada renunţării.
Al doilea act adiţional din 7.08.2000 care modifică răspunderea medicului ,în sensul că pentru nerespectarea obligaţiei asumate va restitui toate cheltuielile de personal încasate pe perioada stagiaturii sau a rezidenţiatului în funcţie de evoluţia inflaţiei, a fost încheiat in temeiul art 21 lit b) şi c) din Legea nr. 1/1970.
Al treilea act adiţional din 25.11.2003 prevede obligaţia medicului rezident de a suporta toate cheltuielile ocazionate cu pregătirea sa profesională în cazul nerespectării obligaţiei asumate,obligaţie prevăzută de O.G. nr. 58/2001.
La semnarea actelor adiţionale, reclamantei i-au fost aduse la cunoştiintă prevederile legale ce reglementează activitatea rezidenţilor, drepturile şi obligaţiile consemnate în actele adiţionale. Pârâta a mai arătat că la 9.10.2007 reclamanta şi-a depus demisia, cererea sa fiind înregistrată sub nr. 6258. A depus la dosar: adresa nr. 4727/4.04.2000, cererea de demisie înregistrată sub nr. 6258/9.10.2007.
Tribunalul Dolj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale – prin sentinţa nr. 4725/12.11.2007 a respins acţiunea formulată de reclamant U.N.F.-T. împotriva pârâtului SPITALUL MUNICIPAL H. cu sediul în H.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 236/30.03.2000, reclamanta a fost confirmată ca medic rezident pentru posturile rămase neocupate în urma concursului de rezidenţiat din sesiunea 16.01.2000 şi a ales post în data de 26. 03.2000 la Spitalul H. – Dispensarul Policlinic.
La 10.04.2000 intre reclamantă şi pârât s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 915 pe durată nedeterminată,începând cu 17.04.2000 reclamanta fiind încadrată ca medic rezident.
La aceeaşi dată, între părţi s-a încheiat un act adiţional la contractul individual de muncă, prin care reclamanta s-a obligat ca, după încheierea perioadei de pregătire în rezidenţiat, să funcţioneze minim 5 ani ca medic specialist în unitatea pârâtă, în caz contrar urmând a restitui Spitalului H. o sumă echivalentă cu 36 salarii medii pe economie din perioada renunţării.
La 7.08.2000 între părţi s-a încheiat un nou act adiţional,care modifică răspunderea medicului în cazul nerespectării obligaţiei de a funcţiona ca specialist pe acelaşi post minim 5 ani de la obţinerea specialităţii, în sensul că va suporta toate cheltuielile de personal încasate in perioada stagiaturii sau a rezidenţiatului, în funcţie de evoluţia inflaţiei.
La 23.11.2003 s-a încheiat cel de-al treilea act adiţional, în care s-a prevăzut că nerespectarea de către reclamantă a clauzei de a presta muncă în favoarea Spitalului H. cel puţin 5 ani după obţinerea titlului de medic specialist,atrage obligarea acesteia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada de 5 ani.
Reclamanta a efectuat rezidenţiatul în centrul Universitar C., la Spitalul Clinic de Urgentă C., unde a fost transferată la cererea sa din Centrul Universitar I.
După terminarea perioadei de rezidenţiat, a fost detaşată până la 1.08 2007 la Spitalul Clinic Municipal G.C.
La 9.10.2007 reclamanta a depus la Spitalul Municipal H. cererea de demisie înregistrată sub nr. 6258.
Instanţa constată că primele două acte adiţionale au fost întocmite înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 259/7.12.2000, care a prevăzut in art. 3 alin. (3) că, contractul individual de muncă încheiat între rezident şi unitatea sanitară va cuprinde o clauză conform căreia nerespectarea obligaţiei de a lucra cel puţin 5 ani la unitatea sanitară respectivă atrage răspunderea materială a rezidentului, în sensul obligării acesteia la plata unei sume echivalente cu cel puţin 36 salarii medii pe economie.
Prin urmare, obligaţia legală prevăzută în acest act normativ nu a existat la data la care s-au încheiat cele două acte adiţionale.
Insă, aceste două acte adiţionale au rămas fără obiect, fiind modificate de cel de al treilea act adiţional încheiat la 23.11.2003, acesta fiind singurul act adiţional în vigoare şi urmând să-şi producă efectele la data încheierii perioadei de rezidenţiat a reclamantei.
Analizând acest act adiţional în raport de dispoziţiile legale, se contată că la 19.04.2001 a fost adoptată O.U.G. nr. 58, modificată şi aprobată prin Legea nr. 41/16.01.2002.
Art. 3 alin. (5) din acest act normativ prevede că, după obţinerea titlului de specialist, medicii sunt obligaţi să lucreze la unitatea sanitară cu care au încheiat contract individual de muncă (pe perioadă nedeterminată) cel puţin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare finanţării rezidenţiatului în specialitatea pentru care s-a scos postul la concurs, iar alin. (6) din acelaşi articol prevede că nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea materială a rezidentului, prevăzută anume în contractul individual de muncă,respectiv actul adiţional încheiat.
Prin urmare, actul adiţional din 23.11.2003 a fost încheiat în acord cu dispoziţiile legale menţionate anterior.
De asemenea, nu poate fi primită susţinerea reclamantei că actul adiţional încalcă dispoziţiile constituţionale privind libertatea muncii. Părţile au convenit de comun acord asupra îndatoririlor din actul adiţional.
Art. 1 din actul adiţional încheiat la 25.11.2003 prevede obligaţio reclamantei de a presta muncă în favoarea angajatorului cel puţin 5 ani după obţinerea titlului de medic specialist.
Această obligaţie nu este însă absolută, impunându-se a fi coroborată cu prevederile art. 2 din acelaşi act adiţional care instituie sancţiunea pentru nerespectarea obligaţiei sus menţionate , şi anume suportarea de către medic a tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională,proporţional cu perioada nelucrată din perioada de 5 ani.
Astfel, medicul poate avea, după obţinerea specialităţii, iniţiativa încetării contractului individual de muncă, dar cu suportarea cheltuielilor prevăzute în art. 2 din actul adiţional,cu care a fost de acord.
Ca atare, instanţa de fond a reţinut că nu se poate susţine o îngrădire a dreptului la muncă sau a libertăţii alegerii locului de muncă,consacrate la art. 41 alin. (1) din Constituţie.
În cea ce priveşte susţinerea reclamantei că semnarea actelor adiţionale i-a fost impusă de către angajator,instanţa de fond a reţinut că nu poate fi primită deoarece nu s-a efectuat nicio dovadă in acest sens
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În motivarea recursului reclamanta a susţinut că, iniţial, reţinerile instanţei au fost corecte că primele două acte adiţionale încheiate la contractul individual de muncă din data de 10 aprilie 2000 şi respectiv 07 august 2000 deoarece au fost în contradicţie cu legislaţia în vigoare la data încheierii lor dar face eronat trimitere la O. nr. 259/ 07.12.2000 care însă nu apăruse şi nu intrase în vigoare la data încheierii celor două acte adiţionale. Această ordonanţă a fost respinsă prin Legea nr. 605/2001.
În ceea ce priveşte cel de-al treilea act adiţional nr. 227/23.11.2003 instanţa de fond l-a apreciat corect raportându-l la O. nr.58/19.04.2001 aprobată prin Legea nr. 41/16.01.2002 şi nu la art. 38 din Codul Muncii, în vigoare la data încheierii acestui act adiţional, text care reglementează libertatea muncii şi nu permite îngrădirea drepturilor salariaţilor referitoare la libertatea muncii, drepturi care sunt reglementate de art. 41 şi 53 din Constituţie.
Aceste acte fiind încheiate cu încălcarea flagrantă a acestor drepturi sunt nule şi astfel instanţa trebuia să constate nulitatea absolută a celor U. acte adiţionale. A mai susţinut recurenta că în actele adiţionale se face vorbire numai despre eventualele cheltuieli ocazionate de pregătirea profesională a angajatului iar în cauză spitalul nu a efectuat nicio cheltuială cu rezidenţiatul său iar pentru perioada rezidenţiatului a încasat numai salariul pentru munca prestată.
Recurenta a mai arătat că ultimul act adiţional nu l-a semnat astfel că nu se poate vorbi de un acord comun al părţilor, act care mai întâi a fost înregistrat de angajator şi apoi i-a fost trimis să-l semneze.
Recurenta a depus la dosar adresa nr. 4025/28.11.2003 emisă de intimat, copia actului adiţional la contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 227/25.11.2003.
La data de 12.03.2008 intimata a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii pronunţată de instanţa de fond. Intimata a depus la dosar copia actului adiţional la contractul individual de muncă înregistrat sub numărul 227/25.11.2003.
Analizând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea constată şi reţine următoarele:
Cu privire la motivul de recurs invocat respectiv că nu a semnat actul adiţional la contractul individual de muncă nr. 915/10.04.2000 înregistrat sub nr. 227/25.11.2003 şi astfel nu s-a realizat acordul de voinţă al părţilor, Curtea constată că este nefondat deoarece pe exemplarul acestui act adiţional depus de intimată (fila 9 dosar recurs) există semnătura recurentei, fapt care conduce la concluzia că acordul de voinţă între părţi cu privire la clauzele actului adiţional s-a realizat.
În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat respectiv că acest act adiţional este lovit de nulitate pentru că încalcă dispoziţiile legale, Curtea constată că este nefondat deoarece art. 3 alin. (5) din O.U.G. nr. 58/2001 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în sectorul sanitar, aprobată prin Legea nr. 41/2002 prevede că după obţinerea titlului de specialist aceştia sunt obligaţi să lucreze la unitatea sanitară cu care au încheiat contractul individual de muncă cel puţin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare finanţării rezidenţiatului în specialitatea pentru care s-a scos postul la concurs.
Alineatul (6) al aceluiaşi prevede că ocuparea unui alt post decât cel pe care au fost confirmaţi ca rezidenţi se poate face numai după îndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (5) .
Alineatul (5) însă impune medicului o obligaţie şi anume ca, după obţinerea titlului , să lucreze la unitatea sanitară cu care au încheiat contractul individual de muncă cel puţin un număr de ani egal cu durata corespunzătoare finanţării rezidenţiatului în specialitatea pentru care s-a scos postul la concurs.
Aceste dispoziţii au fost în vigoare la data încheierii actului adiţional la contractul individual de muncă respectiv 25.11.2003 astfel că susţinerea recurentei că clauzele din actul adiţional înregistrat sub nr. 227/25.11.2003 contravin legii şi sunt lovite de nulitate absolută, este nefondată.
Prin actul adiţional recurenta, care anterior a optat pentru rezidenţiatul pe post, se obligă să funcţioneze ca medic specialist pe o perioadă de minim 5 ani de la obţinerea specialităţii.
La data la care recurenta s-a înscris la rezidenţiat avea posibilitatea să aleagă între rezidenţiatul de tip A sau de tip B, pe post astfel că a optat în cunoştinţă de cauză şi cu luarea în considerare a consecinţelor care decurg din această opţiune.
În consecinţă nu se poate spune că prin încheierea actului adiţional s-au încălcat dispoziţiile constituţionale prevăzute de art. 41 şi 53.
Unităţile sanitare la care au fost angajaţi medicii rezidenţi care au optat pentru rezidenţiatul de tip B au achitat salariul acestora pentru perioada rezidenţiatului chiar dacă aceştia nu au prestat activitate în favoarea unităţii respective deoarece rezidenţiatul constă într-o activitate practică ce se desfăşoară în unitatea de formare unde a fost repartizat rezidentul şi o activitate educativă de însuşire a cunoştinţelor teoretice şi practice.
Însuşirea acestor cunoştinţe se face prin stagii practice în unitatea de formare şi prin cursuri organizate la nivelul unităţii de formare sau la nivelul centrului universitar, pentru una sau mai multe specialităţi astfel că recurenta nu poate susţine că salariul primit reprezintă contraprestaţia muncii.
Nu are nicio relevanţă în speţa de faţă de unde au venit banii aferenţi salariilor acestora ci este important că salariile au fost suportate din bugetul spitalului respectiv.
Faţă de aceste aspecte, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, a respins recursul declarat de reclamanta U.N.F.-T. împotriva sentinţei civile nr. 4725 din 12 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu intimatul pârât SPITALUL MUNICIPAL H., având ca obiect nulitatea actului.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner