Prin sentinţa nr. 120/17.09.2007, pronunţată în dosarul nr. (...), Tribunalul C-S a admis excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, invocată din oficiu, şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta J.N. împotriva pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă C-S, având ca obiect contestarea deciziei de imputare nr. 75/7.05.2007, emisă de pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin decizia nr. 75/7.05.2007, pârâta i-a imputat reclamantei suma de 2170 lei, reprezentând indemnizaţie de şomaj încasată necuvenit.
Potrivit art. 31 şi art. 33 lit. a) din Ordinul Ministerului muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei – Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă nr. 279/2004, sumele plătite fără temei legal, cu titlu de indemnizaţie de şomaj, reprezintă creanţe bugetare şi se recuperează silit, conform procedurilor reglementate de Codul d e procedură Fiscală.
Conform prevederilor art. 175 alin. (1), art. 179 şi art. 188 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004, decizia de imputare contestată de reclamantă poate fi atacată la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, urmând procedura contenciosului administrativ, inclusiv procedura administrativă prealabilă. In speţă, reclamanta nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 120/17.09.2007 a Tribunalului C-S, solicitând admiterea recursului şi casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond a hotărârii recurate.
În motivarea cererii de recurs se arată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că nu a exercitat calea de atac administrativă, întrucât în decizia de imputare contestată se menţionează la art. 2 că are, în condiţiile legii nr. 76/2002, un drept de contestaţie la Tribunalul C-S, în termen de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă.
Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât instanţa a apreciat corect probele administrate şi a aplicat corect legea. Împrejurarea că în cuprinsul deciziei contestate se specifică doar termenul şi locul unde se poate introduce acţiunea în vederea anulării deciziei, precum şi necunoaşterea legii nu absolvă recurenta de obligaţia efectuării plângerii prealabile, prevăzută de lege în cazuri de acest gen. Instanţa competentă să soluţioneze acţiunea pendinte este secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal al tribunalului, având în vedere că decizia de imputare este emisă de o autoritate publică.
În drept se invocă prevederile Legii nr. 544/2003, modificată şi actualizată şi cele ale O.G. nr. 92/2003, republicată şi modificată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor existente la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor art. 3041 cod pr. civilă, Curtea apreciază că este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin decizia de imputare nr. 75/7.05.2007, emisă de pârâta intimată Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă C-S, i s-a imputat reclamantei recurente suma de 2170 lei, reprezentând contravaloarea primei de instalare încasată necuvenit, în temeiul prevederilor art. 76 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2002 şi având în vedere ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ din 27.12.2006, dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bozovici în dosarul nr. 209/P/2006.
Conform art. 119 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, „litigiile rezultate ca urmare a aplicării prevederilor prezentei legii se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente potrivit legii”.
Hotărârea recurată a fost pronunţată de un complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale. Prin urmare, cererea reclamantei nu putea fi respinsă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative, atâta timp cât competenţa de soluţionare a acesteia aparţine instanţei specializate în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurărilor sociale.
În speţă, prima instanţă nu a soluţionat fondul cauzei, astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) – alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 3041 C. proc. civ., Curtea va admite recursul ca fiind întemeiat şi va casa hotărârea recurată cu trimitere spre rejudecare Tribunalului C-S completul specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale pentru soluţionarea fondului cauzei.
