Prin sentinţa civilă nr. 629 din 28 mai 2008, pronunţată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr. (...) a Tribunalului C.-S. s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea J.N. în contradictoriu cu intimata Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă C-S, dispunându-se anularea Dispoziţiei nr. 75/07.05.2007 emisă de intimată şi, a fost exonerată reclamanta de plata sumei imputate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 75 din Legea nr. 76/2002, contestatoarea, fiind angajată într-o altă localitate, schimbându-şi astfel domiciliul, este îndreptăţită la acordarea unei prime de instalare, încasând contravaloarea a 7 salarii minime brute pe ţară, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de schimbarea domiciliului.
Prin decizia de imputare nr. 75/07.05.2007, pârâta, în baza prevederilor art. 76 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, i-a imputat reclamantei suma de 2170 lei reprezentând contravaloarea primei de instalare încasată necuvenit.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta,
arătând că prima instanţă a reţinut doar faptul că reclamanta a făcut dovada menţinerii raporturilor de muncă cel puţin 12 luni de la data încadrării acesteia în muncă, ignorând în totalitate actul care a stat la baza întocmirii deciziei de imputare prin care s-a constatat crearea prejudiciului.
Arată că decizia de imputare a fost întocmită ca urmare a Ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni administrative emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bozovici, în data de 27.12.2007, din cuprinsul căreia rezultă că s-a constatat faptul că – în urma declaraţiilor făcute – reclamanta s-a prevalat de dispoziţiile Legii nr. 76/2002, abuzând premeditat de facilităţile conferite de legiuitor, respectiv şi-a schimbat în mod fictiv domiciliul, tocmai pentru a beneficia de cuantumul primei de instalare.
Prin urmare, datorită faptelor intimatei de inducere în eroare a A.J.O.F.M. C-S, cu privire la stabilirea unui domiciliu fictiv pentru a încasa in mod nelegal contravaloarea primei de instalare a fost emisă Decizia de imputare nr. 75/7.05.2007, având în vedere dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 76/2002.
În consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi în fond, respingerea acţiunii. Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 299-316 C. proc. civ.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate, arătând că instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu a existat nicio încălcare a prevederilor Legii nr. 76/2002, că din înscrisurile carnetului său de muncă reiese clar că nu a încetat raporturile de muncă cu angajatorul la care s-a angajat din şomaj, într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă.
Totodată, arată că din probele administrate reiese că înainte de angajare a avut domiciliul în comuna M.-M., iar după angajare şi-a schimbat domiciliul în Reşiţa astfel, are dreptul la prima de instalare, conform art. 75 din Legea nr. 76/2002.
Examinând sentinţa pronunţată în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu motivele de recurs invocate, precum şi cauza, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată recursul nefondat.
Decizia de imputare s-a emis pentru că reclamanta ar fi încetat raporturile de muncă într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă şi că s-au încălcat prevederile art. 76 alin. (1) din Legea nr.76/2002. Or, aşa cum a reţinut instanţa de fond, aceste susţineri sunt neîntemeiate aspect ce rezultă din înscrierile din carnetul de muncă.
Susţinerile recurentei în sensul că reclamanta şi-a schimbat fictiv domiciliul, exced obiectului cauzei pentru că nu acest motiv a stat la baza emiterii deciziei de imputare. Instanţa a examinat starea de fapt descrisă în această decizie şi a reţinut că nu este conformă cu realitatea.
Prin urmare, în mod corect s-a anulat decizia, iar recursul este nefondat şi va fi respins în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
