În cadrul Comisiei de muncă din Senat se află în dezbatere o nouă propunere de modificare a Codului muncii prin care se dorește introducere de noi tipuri de contracte de muncă.
”Creșterea eficienței economice, concomitent cu scăderile de costuri pentru firmele în care au fost introduse forme de flexibilizare a muncii în ultimul an, sunt evidente în contextul actual. Este clar că este necesară dezvoltarea într-o mai mare măsură a formelor de flexibilizare a muncii”.
Astfel, senatorii PNL care au inițiat modificarea legislativă spun că pentru a răspunde tuturor în mod eficient nevoii de flexibilizare a pieței muncii din România și pentru susține reforme asumate la nivel european, propunem modificarea și completarea Legii nr.53/2003 privind Codul muncii, în sensul introducerii unor noi tipuri de contracte de muncă, respectiv:
1. Contractul de muncă "la cerere" care ar prevede următoarele avantaje:
- flexibilitatea organizării activitățiile, funcție de nevoile business-ului. Astfel angajatorul ar putea dispune de forța de muncă, în zilele în care activitatea o cere
- libertatea angajatului de a desfășura mai multe activități în paralel
- se reduce sarcina administrativă, în comparație cu alte opțiuni legale utilizate pentru angajarea în comun, alternativa fiind ca angajatorul sa încheie în paralel câte un contract de muncă cu timp parțial cu fiecare angajat
Domeniile în care ar putea fi implementat acest tip de contract "la cerere" sunt: agricultură, vânătoare(și alte servicii anexe; activităţi de organizare a expoziţiilor, târgurilor şi congreselor; publicitate; alte activităţi recreative şi distractive
2. Contractul de muncă cu mai mulți angajatori și un singur angajat reprezintă contractul individual de muncă în baza caruia un angajat încheie un contract de muncă cu mai mulți angajatori pentru efectuarea aceluiași tip de activitate, ce implică exercitarea aceloraşi atribuţii. Acest tip de contract ar putea fi încheiat numai de angajatori ce aparțin aceluiași grup de întreprinderi.
Printre avantajele acestui tip de contract, se pot menționa:
- stabilirea răspunderii în solidar a angajatorilor semnatari ai contractului, cu privire la îndeplinirea obligațiilor care decurg din contract și din legislația muncii va crește gradul de protecție a angajatului în ceea ce privește obținerea de către acesta a drepturilor restante de la oricare dintre angajatori, având posibilitatea să îl aleagă pe cel mai eligibil;
- reglementare flexibilă permite părților implicate să proiecteze schema de partajare a angajaților în funcție de propriile nevoi;
- obligațiile privind remunerația, impozitele și contribuțiile sociale pot fi alocate angajatorilor în orice mod pe care îl stabilesc de comun acord;
- se reduce sarcina administrativă în comparație cu alte opțiuni legale utilizate pentru angajarea în comun, de exemplu atunci când fiecare angajator în paralel încheie un contract de muncă cu timp parțial cu același angajat.
Sursa: https://m.dcbusiness.ro/
Comentarii