Concediu fără plată reprezintă o variantă la care românii apelează atunci când se confruntă cu anumite problemele în plan personal, dar care nu vor să-și piardă din zilele libere cuvenite care urmare a concediului de odihnă. Așadar, după cum îi spune și numele, concediul fără plată reprezintă perioada în care un angajat decide să-și ia zile libere fără pentru care nu va fi plătit de angajator, așa cum se întâmplă la zilele libere din concediul de odihnă sau din concediul medical.
În România se poate lua, în principal, concediu fără plată pentru rezolvarea unor probleme personale sau pentru studii (formare profesională), însă există și excepții.
Foarte important de știut pentru angajați este că zilele de concediu fără plată presupun o suspendare a contractului individual de muncă în respectiva perioadă, deci asta ar fi din start un dezavantaj, dar unul pe termen lung. Acesta este și motivul pentru care perioada de concediu fără plată nu se poate pune ca vechime în muncă, aici singura excepție fiind concediul fără plată luat în scopul unei formări profesionale.
Concediu fără plată – cum este stabilită durata acestuia
Art. 153 din Codul Muncii arată că „pentru rezolvarea unor situații personale salariații au dreptul la concedii fără plată”. Tot actul normativ indică faptul că durata concediului fără plată „se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern”. Cu alte cuvinte, în sectorul privat, este stabilit de comun acord între angajator și angajat și nu este limitat la o anumită perioadă de timp, cum este cea stabilită pentru angajații care lucrează la stat.
De asemenea, în ceea ce privește durata concediului fără plată, angajatul trebuie să știe că deși acesta poate sta, teoretic, oricât în concediul fără plată (cu excepțiile de rigoare impuse angajaților de la stat), este important de avut în vedere faptul că după trei luni, salariatul nu va mai beneficia de asigurare în sistemul public de asigurări de sănătate.
Concediu fără plată pentru angajații de la stat și pentru alte categorii de salariați
Concediul fără plată mai este reglementat și prin Hotărârea 250/1992, care include anumite prevederi pentru angajații care lucrează în aparatul de stat, în special în privința duratei și a motivelor care stau la baza deciziei de eliberare a concediului fără plată.
Concret, angajații din administrația publică, „din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare au dreptul la concedii fără plată, a căror durata însumată nu poate depăși 90 de zile lucrătoare anual, pentru rezolvarea următoarelor situații personale: susținerea unor examene, îngrijirea copilului bolnav în vârstă de peste 3 ani, tratamentul medical efectuat în străinătate pe durata recomandată de medic.
Sursa: wall-street.ro
Comentarii