„Tinerii, nepregătiți pentru piața muncii, dar și nemulțumiți de condiții”
„Unul din patru tineri nici nu învață, nici nu muncește”
„Tinerii români vor să devină influenceri pentru că li se pare că banii vin ușor”
Sunt doar trei titluri de presă mainstream de care te lovești când cauți pe Google articole despre tineri și relația lor cu piața muncii. În sprijinul afirmațiilor aproape acuzatoare din titluri sunt citați întotdeauna „specialiști”. Unul dintre ei este CEO-ul unei celebre platforme de recrutare. În alt articol sunt citate date ale Institutului Național de Statistică (INS), interpretate apoi de „experți HR” și angajatori din diverse domenii.
Deseori, vocile tinerilor vizați lipsesc. Sau, în cel mai bun caz, sunt scoși în față doar cei care „au ambiție”. Altfel, niciunul dintre aceste articole nu ne spune de ce sunt tinerii nepregătiți pentru piața muncii. De ce nu muncesc? Iar atunci când totuși o fac, de ce sunt nemulțumiți de condiții? Ce vor ei de la piața muncii și nu li se oferă?
Un studiu recent, realizat la inițiativa Asociației Politeia, încearcă să răspundă la câteva dintre aceste dileme. Pe scurt, concluziile sunt simple și cumva intuitive: tinerii vor salarii decente, siguranță socială, mai multe oportunități și mai puțin stres.
Pentru a înțelege mai bine aceste rezultate, dar și relația generală a tinerilor cu piața muncii din România, PressOne a stat de vorbă cu autorul studiului, sociologul Sebastian Țoc, cercetător la Institutul de Cercetare a Calității Vieții din cadrul Academiei Române și profesor la SNSPA, la Facultatea de Științe Politice.
Sebastian Țoc: Am vrut să facem o radiografie generală despre cât de mult își cunosc tinerii drepturile la locul de muncă. Nu e vorba doar de tineri care sunt angajați în acest moment. E foarte greu să faci un eșantion reprezentativ pe tineri care muncesc, pentru că nu avem toate datele referitoare la populație.
Ar trebui să existe posibilitatea să obții din REVISAL (Registrul General de Evidență a Salariaților) toată populația care e înscrisă acolo, dar e complicat, așa că am decis să luăm grupa de vârstă 16-34 de ani și am vorbit telefonic cu tineri care au avut experiență de muncă. Majoritatea au avut cel puțin un job. Cam trei sferturi dintre cei intervievați lucrează în prezent.
Au așteptări și dorințe similare cu ale tinerilor din alte state. Stresul este invocat ca problemă principală, așadar e clar că își doresc un mediu de lucru mai puțin stresant. Acum, stresul poate fi interpretat diferit în funcție de munca pe care o prestezi. Poți să fii stresat pentru că ai un volum prea mare de lucru și un program dificil raportat la salariul primit, factori care generează stres pentru că e greu să ai parte de parte de un echilibru între viața personală și cea profesională. În corporații poți să fii stresat din cauză că ai muncă prin taskuri și trebuie să respecți termenele limită.
Volumul mare de muncă vine la pachet cu altă problemă: nu sunt întotdeauna suficient de mulți angajați pentru a performa taskurile pe care trebuie să le facă. Și atunci trebuie să acopere, deseori sub presiune, taskuri care necesită mai mult de o persoană. Și te aștepți că dacă muncești mai mult să și primești venituri ceva mai mari.
Așteptarea lor ar fi să aibă condiții similare de muncă cu grupul lor de referință, adică angajații din țările occidentale. Cu ei se compară, mai ales cei din multinaționale, dar nu doar ei. Până la urmă și cei cu joburi cu calificare redusă au deseori experiența – fie directă, fie mediată de alți cunoscuți – de a munci în străinătate.
Apoi, în ciuda discursului care spune că tinerii își schimbă prea des locul de muncă, în general și-ar dori să aibă mai multă stabilitate, contracte de muncă pe perioadă nedeterminată și așa mai departe.
Care sunt principalele obstacole pe care le întâmpină un tânăr când intră pe piața muncii?
O primă provocare e legată de polarizarea foarte mare în ceea ce privește veniturile. Avem o țară în care inegalitatea de venituri e în general mare, cea salarială la fel. Polarizarea vine și din faptul că avem un procent destul de ridicat de contracte pe salariul minim pe economie.
Din totalul celor 5,7 milioane de contracte de muncă din România, în jur de 1,8 milioane sunt plătite cu salariul minim. Iar asta contribuie, în mod evident, la problema inegalității de venituri.
Acum vorbim pe date oficiale. Evident, există și situații în care pe hârtie avem salariul minim, dar în realitate mai primim bani în plic. Cred totuși că ar trebui să rămânem la datele oficiale, pentru că, până la urmă, practica asta cu banii în plic tot pe angajați îi vulnerabilizează. Dincolo de faptul că pierde statul, pierde și individul, pentru că tu ai o putere de negociere mult mai mică în raport cu angajatorul când ai aranjamente informale cu el.
Sursa: pressone.ro
Comentarii