Curtea a fost sesizată de o instanță spaniolă pentru a clarifica dacă dreptul la pauză nu ar trebui să fie acordat atât bărbaților, cât și femeilor și dacă faptul de a‑l rezerva femeilor salariate și taților copiilor acestora nu ar fi o măsură discriminatorie, contrară principiului egalității de tratament și Directivei 76/207.
Articolul 37 alineatul 4 din Statutul lucrătorilor prevede acordarea unei așa‑numite pauze „de alăptare”. În versiunea în vigoare la data formulării cererii din acțiunea principală, această dispoziție avea următorul cuprins:
„Lucrătoarele au dreptul să întrerupă lucrul timp de o oră, care poate fi împărțită în două fracțiuni, în scopul alăptării copilului, până la împlinirea de către acesta a vârstei de nouă luni. În același scop, la cererea lucrătoarei, acest drept poate fi înlocuit cu o reducere a duratei zilei de lucru cu o jumătate de oră. De această întrerupere a lucrului pot beneficia fie mama, fie tatăl în cazul în care ambii lucrează.”
În speță, domnul Roca Álvarez lucra în calitate de salariat pentru o societate, din luna iulie 2004. La 7 martie 2005, acesta a cerut angajatorului său să îi fie recunoscut dreptul de a beneficia de pauza prevăzută la articolul 37 alineatul 4 din Statutul lucrătorilor pentru perioada cuprinsă între 4 ianuarie 2005 și 4 octombrie 2005. Acordarea acestei pauze i‑a fost refuzată pentru motivul că mama copilului domnului Roca Álvarez nu era salariată, ci desfășura o activitate independentă. Or, activitatea salariată a mamei ar fi indispensabilă pentru a beneficia de respectiva pauză.
Domnul Roca Álvarez a sesizat Juzgado de lo Social de A Coruña, contestând decizia angajatorului său. Această instanță a considerat că, întrucât pauza solicitată este rezervată „lucrătoarelor”, aceasta este acordată exclusiv mamelor. Pe de altă parte, de acest drept la pauză pot beneficia mamele care au calitatea de salariate, condiție pe care mama copilului domnului Roca Álvarez nu o îndeplinește. În consecință, cererea acestuia fost respinsă.
Domnul Roca Álvarez a formulat apel împotriva acestei decizii în fața Tribunal Superior de Justicia de Galicia. Această instanță consideră că reglementarea națională a fost interpretată corect. Totuși, instanța constată că pauza prevăzută de această reglementare a fost separată de faptul biologic al alăptării naturale, astfel încât poate fi considerată un simplu timp de îngrijire a copilului. Aceasta subliniază de asemenea că există un alt mecanism de protecție a lucrătoarei salariate în caz de „risc în timpul alăptării naturale”. Instanța mai observă că, în prezent, reglementarea în discuție admite ca de această pauză să beneficieze atât tatăl, cât și mama, însă numai în cazul în care „ambii lucrează”, și că, așadar, tatăl va putea să beneficieze de pauză în locul mamei numai dacă aceasta este o lucrătoare salariată și beneficiază astfel, în această calitate, de dreptul la pauza de alăptare.
Întrucât existau dubii cu privire la interpretarea textelor legale, Tribunal Superior de Justicia de Galicia a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții o întrebare preliminară prin intermediul căreia instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă Directiva 76/207 trebuie interpretată în sensul că se opune unei măsuri naționale, precum cea în discuție în acțiunea principală, care prevede că lucrătorii de sex feminin care sunt mame ale unui copil și care au statutul de lucrător salariat pot beneficia de o pauză, în diverse modalități, pe parcursul primelor nouă luni după nașterea acestui copil, în timp ce lucrătorii de sex masculin care sunt tați ai unui copil și care au același statut nu pot beneficia de aceeași pauză decât în cazul în care și mama acestui copil are statutul de lucrător salariat.
Prin hotărârea pronunțată, Curtea a stabilit că ”articolul 2 alineatele (1), (3) și (4), precum și articolul 5 din Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei măsuri naționale, precum cea în discuție în acțiunea principală, care prevede că lucrătorii de sex feminin care sunt mame ale unui copil și care au statutul de lucrător salariat pot beneficia de o pauză, în diverse modalități, pe parcursul primelor nouă luni după nașterea acestui copil, în timp ce lucrătorii de sex masculin care sunt tați ai unui copil și care au același statut nu pot beneficia de aceeași pauză decât în cazul în care și mama acestui copil are statutul de lucrător salariat.”
(Sursa: curia.europa.eu)
Comentarii