Clubul de dreptul muncii Costel Gîlcă a organizat joi, 14 octombrie 2010, seminarul având ca temă ”Contribuțiile de asigurări sociale”. Cu această ocazie, participanții au dezbătut, împreună cu Dl. Ștefan Ene- Sef Serviciu Stabiliri Pensii din cadrul CPMB, și cu Dl. Costel Gîlcă- specialist în Dreptul Muncii, aspecte practice legate de contribuțiile de asigurări sociale, analizând totodată reglementările legale în vigoare.
Printre principalele probleme discutate în cadrul dezbaterii pot fi menționate: categoriile de asigurați în sistemul public de pensii, contractele de asigurare și declarațiile de asigurare, contribuția de asigurări sociale, cu diferitele aspecte pe care le comportă aceasta (contribuabili, locuri de muncă în condiții deosebite și în condiții speciale, ș.a.), probleme ce au fost abordate în lumina reglementărilor cuprinse în Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, dar în alte acte normative.
În ceea ce privește categoriile de persoane asigurate voluntar, o subliniere importantă în cadrul discuției se referă la necesitatea deținerii unui domiciliu sau unei reşedinţe în România pentru cetățenii care doresc să se asigure voluntar in sistemul public de pensii, prin intermediul unui contract de asigurare. La nivelul Uniunii Europene, pensia obținută în România se poate cumula cu cea obținută într-un alt stat membru UE. Conform celor spuse de către Dl. Ștefan Ene, până în prezent există un acord cu privire la cumulul pensiilor obținute în mai multe state doar cu Uniunea Europeană, Spatiul Economic European, cu Elveția, cu statele apartinand fostei Uniuni Sovietice, de curând fiind semnat unul și cu Coreea de Sud și urmând unul cu Canada.
O problemă practică pusă în discuție de către Dl Ștefan Ene a fost cea referitoare la contribuțiile datorate de persoanele care desfășoară activități profesionale și care fiind liber profesioniste trebuie ca în 30 de zile de la începerea desfășurării activității să depună, la Casa teritorială de Pensii, o declarație de asigurare. O astfel de declarație nu trebuie depusă pentru perioadele în care persoana în cauză nu realizează venituri din activitatea profesională, pentru aceste intervale declarația urmând să fie suspendată. Orice altă persoană în afara celor prevăzute la art. 5 din Legea pensiilor, poate încheia un contract de asigurare cu casa de pensii, acesta fiind un contract voluntar care poate ajuta la obținerea unei pensii mai mari, contractul producând efecte numai pentru viitor. O problemă aparte este cea a inexistenței unui fond personal care să garanteze obținerea unei pensii pentru viitor, o soluție prefigurată fiind realizarea unui fond de pensii facultativ.
În cadrul discuțiilor, unul dintre participanți a prezentat o speță în care un cetățean sârb, angajat al unei societăți din România, care nu avea stagiul complet de cotizare prevăzut de legea română urma să fie trimis să lucreze într-o țară membră a Uniunii Europene. Întrebarea care se punea era ce se va întâmpla cu perioada în care cetățeanul sârb a cotizat în România atunci când el va dori să se retragă la pensie în țara de origine, cu care România nu are încheiat un acord în privința contribuțiilor sociale. Răspunsul specialiștilor a fost în sensul că cetățeanul sârb va putea solicita pensie în România doar dacă are un stagiu minim de cotizare în țara noastră. Plecând de la acest caz particular, participanții au putut afla că în țări precum Elveția sau Grecia există posibilitatea salariatului de a primi sumele rezultate din contribuțiile de asigurări sociale cash, pentru perioada cuprinsă între momentul angajării și cel al încetării contractului de muncă.
Cu privire la declarațiile de asigurare nominale, ce trebuie depuse de fiecare angajator până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se plătește contribuția, s-a subliniat faptul că în cazul în care aceste declarații conțin greșeli, perioada pentru care se depun nu va fi luată în calcul, banii urmând să intre în fondul Ministerului Finanțelor Publice, existand insa posibilitatea refacerii acestor declaratii prin intermediul unor declaratii rectificative.
O altă problemă pusă în discuție a fost cea a muncii desfășurată în condiții normale, speciale și deosebite. În urma dezbaterilor s-a concluzionat, ținând seama de dispozițiile legale în vigoare, că vorbim de condiții deosebite de muncă atunci când avem de-a face cu munca prestată în condiții nocive, vătămătoare pentru sănătate. Pentru stabilirea unor astfel de condiții se face un buletin de analiză prin care se stabilește nivelul noxelor, fiind necesar totodată și avizul Inspectoratului Teritorial de Muncă. În privința condițiilor speciale de muncă, în lumina dispozițiilor Legii nr. 226/2006, completate cu cele ale Legii nr. 19/2000, lucrează în asemenea condiții minerii, persoanele expuse la radiații, cei din aviația civilă, cei ce desfășoară activități artistice (balerin, circar, etc), ș.a. De altfel, în Legea nr. 226/2006 sunt cuprinse două anexe în care sunt enumerate nu doar activitățile pentru care se poate vorbi de condiții speciale de muncă, ci chiar numele societăților în cadrul cărora s-au stabilit astfel de condiții de muncă.
Comentarii