Potrivit art. 74 alin.1 lit. b din C o d u l m u n c i i, decizia de concediere trebuie sa conţină in mod obligatoriu durata preavizului, înţelegându-se prin aceasta atât durata (numărul de zile de preaviz acordate) cat si menţionarea datei in care termenul de preaviz a început sa curgă si cea a expirării sale, pentru a se putea verifica daca la momentul emiterii deciziei de concediere a expirat sau nu termenul de preaviz ori daca acesta a suferit suspendări.
CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I
SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIENr. 527R/01 Februarie 2010
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i C ă l ă r a ş i - Secţia Civilă la data de 22.06.2009 sub nr(...) (nr. în format vechi 2191/C/2009), reclamanta T. O. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 240/16854/L/25.06.2009 emisă de pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ POŞTA ROMÂNĂ SA - DIRECŢIA REGIONALĂ DE POŞTĂ C, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea acestei decizii şi reintegrarea sa pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă, precum şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrare, actualizate cu indicele de inflaţie, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr.1224/1.10.2009 T r i b u n a l u l C ă l ă r a ş i - Secţia Civilă a admis contestaţia; a anulat decizia nr. 240/16854/L/25.06.2009 emisă de pârâtă; a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deţinut anterior emiterii deciziei menţionate, acela de factor poştal în cadrul P. C - Oficiul Judeţean C; a obligat pârâta către reclamantă la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de muncă (01.06.2009) şi până la reintegrarea efectivă, calculate la un salariu lunar brut de 1.325 lei; a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 476 lei cheltuieli de judecată.
In motivare, s-a reţinut ca, prin decizia nr. 240/16854/L/25.06.2009, pârâta a dispus, începând cu data de 01.06.2009, desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei T. O., în conformitate cu prevederile art. 61 lit. c şi art. 64 (2) din C o d u l m u n c i i (concediere urmare deciziei organelor competente de expertiză medicală care au constatat inaptitudinea fizică a salariatului, fapt ce nu-i permite acestuia să-şi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat).
Decizia menţionată a fost modificată prin decizia nr. 240/20111/09.06.2009, în sensul că data corectă a emiterii deciziei nr. 240/16854 este de 25.05.2009.
Pârâta a anexat la dosar adresa nr. 240/18116/22.05.2009 prin care informa Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă din judeţul C că începând cu data de 01.06.2009 se va desface contractul individual de muncă al salariatei T. O., potrivit art. 61 lit. c şi art. 64 (2) din C o d u l m u n c i i.
De asemenea, au fost ataşate adrese cu schema de personal la nivelul oraşului C, precum şi o fişă de calcul (adresa nr. 240/27917/14.08.2009) a drepturilor băneşti solicitate de reclamantă, potrivit căreia aceasta beneficia la data concedierii de un salariu brut în cuantum de 1.325 lei.
Potrivit art. 64 alin. 2 C o d u l m u n c i i, „în situaţia în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale şi/sau, după caz, capacităţii de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii."
In cauza de faţă, pârâta angajatoare a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei şi a emis în acest sens decizia nr. 240/16854/L/25.06.2009, fără ca aceasta să conţină „lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64", aşa cum prevede în mod obligatoriu art. 74 lit. d C o d u l m u n c i i.
Mai mult, pârâta nu şi-a îndeplinit în mod serios obligaţia de a apela la sprijinul Agenţiei Teritoriale de Ocupare a Forţei de Muncă, întrucât nu a făcut decât să informeze această instituţie cu privire la faptul că începând cu data de 01.06.2009 se va desface contractul individual de muncă al reclamantei, fără să mai aştepte vreun răspuns.
Se observă şi faptul că adresa a fost emisă la data de 22.05.2009, în zi de vineri, fără a se face şi dovada datei de comunicare către Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă din judeţul C, iar decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă la data (corectată) de 25.05.2009, în zi de luni.
Potrivit art. 64 alin. 4 C o d u l m u n c i i, reclamanta avea la dispoziţie 3 zile lucrătoare - de la comunicarea angajatorului,"conform prevederilor art. 64 alin. 1, pentru a-şi manifesta expres consimţământul cu privire la noul loc de muncă oferit şi în cazul în care nu se respecta acest termen şi după notificarea cazului de către Agenţiei Teritoriale de Ocupare a Forţei de Muncă, pârâta putea dispune concedierea reclamantei.
Faţă de cele expuse, rezultă că în situaţia analizată obligaţia pârâtei angajatoare de a se adresa Agenţiei Teritoriale de Ocupare a Forţei de Muncă era prealabilă desfacerii contractului de muncă şi nu concomitentă, întrucât era obligată la asigurarea unei protecţii reale şi serioase a fostei sale angajate şi nu la îndeplinirea unei obligaţii absolut formale, dreptul la protecţie socială şi la un nivel de trai decent fiind consacrat de Constituţie şi de prevederile Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Rezultă deci că măsura dispusă de pârâtă s-a luat cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 64 şi art. 74 lit. d din C o d u l m u n c i i, decizia nr. 240/16854/L/25.06.2009 este lovită de nulitate.
În baza art. 78 alin. 1 C o d u l m u n c i i, pârâta a fost obligată la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantei de la data de desfacerii contractului de muncă (01.06.2009) şi până la reintegrarea efectivă, calculate la un salariu lunar brut de 1.325 lei.
În temeiul art. 274 din C o d u l d e procedură civilă, a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 476 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs motivat recurenta-intimată Compania Naţională Poşta Română S.A. - DIRECŢIA REGIONALA DE POSTA CONSTANTA, criticând sentinţa pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:
In urma controlului medical efectuat de Centrul Medical Romar B, societate cu care C.N. POSTA S. S.A. are contract privind verificarea stării de sănătate a angajaţilor, s-a constatat, in data de 24.04.2009, conform fisei de aptitudine nr. 258, ca angajata T. O. este "inapta" pentru funcţia ocupata de aceasta si anume factor postal. Conform acestei fise, medicul de medicina muncii a formulat următoarele recomandări: " schimbarea postului cu un altul care sa nu implice ortostatism si mers pe jos prelungit, manipulare de greutăţi, expunere la intemperii climaterice, stres puternic; este pentru activităţi sedentare, tip munca de birou. "
Fişa de aptitudini nr. 258/24.04.2009 purtând menţiunea "inapt"a, fost transmisa către sucursala Direcţia Regionala de Posta Constanta prin adresa nr.244/3359 11.05.2009 (240/16854/17.05.2009) a Oficiul Judeţean de Posta C la data de 11.05.2009.
Ţinând cont de recomandările medicului de medicina muncii, de calificarea profesionala a salariatei, precum si de faptul ca in cadrul oficiilor poştale din municipiul C nu existau posturi vacante conform pregătirii profesionale a salariatei, in vederea respectării prevederilor art. 64 alin. 2 C o d u l m u n c i i, s-a procedat la solicitarea sprijinului agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de munca in vederea redistribuirii salariatei, prin adresa nr. 240/18.116/22.05.2009.
Se menţionează ca societatea intimata a depus toate diligentele pentru ca reclamantei sa nu i se desfacă contractul individual de munca si, in acest sens, salariata a fost detaşată in perioada 04.03.2009-02.04.2009 la Depozitul judeţean de timbre si efecte poştale pe concediul medical al altui salariat, detaşare ce a avut loc urmare a recomandărilor medicale.
Întrucât in cadrul sucursalei nu au existat posturi vacante conform pregătirii profesionale a salariatei si a recomandărilor medicale, existând in acest sens doua adrese - nr. 240/22993/02.07.2009 a biroului management si nr. 240/23.394/06.07.2009 a serviciului resurse umane, s-a procedat la demararea procedurii de încetare a contractului individual de munca, cu respectarea prevederilor art. 61 lit. c), art. 62, art. 64 din C o d u l m u n c i i.
Astfel la data de 25.06.2009 a fost emisa decizia nr. 240/16854/25.06.2009, prin care s-a decis desfacerea contractului individual de munca al reclamantei T. O. începând cu data de 01.06.2009. Prin decizia de încetare a contractului de munca, conform prevederilor art. 64 alin. 5 din C o d u l m u n c i i si cu respectarea prevederilor art. 24.4 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă încheiat pentru anii 2008/2018 la nivelul C.N. POSTA S. S.A., reclamanta a primit o compensaţie in cuantum de 4 salarii medii pe companie.
Prima instanţa, in motivarea hotărârii judecătoreşti a reţinut, in mod corect, faptul ca C.N. POSTA S. S.A - D.R.P. CONSTANTA a adus la cunoştinţa Agenţiei Teritoriale de Ocupare a Forţei de Munca, insa a considerat acest lucru ca fiind doar o "informare " a acestei instituţii, fiind necesara si aşteptarea unui răspuns din partea acestei instituţii.
Conform art. 64 alin. 2 din C o d u l m u n c i i, "angajatorul are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de munca...", fara insa a se stipula si obligativitatea angajatorului de a aştepta un răspuns din partea agenţiei.
Recurenta, in calitate de angajator, si-a respectat obligaţia prevăzuta in art. 64 alin. 2 din C o d u l m u n c i i prin informarea agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de munca conform adresei nr. 240/18116/22.05.2009.
Nici pana la data formulării prezentului recurs Agenţia teritoriala de ocupare a forţei de munca nu a comunicat un răspuns in acest sens către Direcţia Regionala de Posta Constanta.
De asemenea, prima instanţa a reţinut in mod corect si faptul ca decizia de desfacere a contractului individual de munca a fost emisa in data de 25.05.2009, insa conform prevederilor acestei decizii, încetarea contractului individual de munca a avut loc la data de 01.06.2009 si, nu la data emiterii deciziei.
Având in vedere menţiunile anterioare, încetarea contractului individual de munca nu a avut loc concomitent cu informarea Agenţiei Teritoriale de Ocupare a Forţei de Muncă, aşa cum in mod eronat a reţinut instanţa de judecata in motivarea sentinţei civile nr. 1224/01.10.2009, cele 2 situaţii desfasurandu-se in momente diferite: 22.05.2009, respectiv 01.06.2009.
Prin sentinţa civila nr. 1224/01.10.2009 instanţa a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deţinut anterior si anume de factor poştal.
Motivul pentru care s-a procedat la desfacerea contractului individual de munca al salariatei a fost tocmai "inaptitudinea fizica a salariatei, constatata de organele competente de expertiza medicala" conform fisei de aptitudini nr. 258/24.04.2009.
In conformitate cu decizia organelor medicale salariata nu mai poate desfăşura activitatea de factor poştal. La reintegrarea in funcţia deţinuta anterior (factor poştal) in baza sentinţei civile nr. 1224/01.10.2009 intimata considera ca, in calitate de angajator, are obligaţia de a efectua salariatului vizita medicala (care consta in efectuarea de anumite analize si de controlul medical specific activităţii pe care salariatul urmează sa o desfăşoare).
Ce se va întâmpla in situaţia in care, in urma controlului medical, se va constata inaptitudinea fizica a salariatei pentru postul de factor poştal? Aceasta întrebare nu poate fi evitata întrucât afecţiunile de care suferă reclamanta - intimata, sunt afecţiuni ce nu pot vindecate in câteva luni, iar desfăşurarea de către aceasta a activităţii de factor postai conduce la agravarea stării de sănătate a salariatei, pe de o parte, iar pe de alta parte, C.N. POSTA S. S.A. nu are posturi vacante in prezent, compatibile cu pregătirea profesionala a intimatei - reclamante si conforme cu recomandărilor medicale.
In drept, s-au invocat dispoziţiile art. 304 alin. 1 pct. 6,7,8 din C.pr.civ..
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispoziţiilor art. 3041 din C o d u l d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentei-pârâte COMPANIA NAŢIONALĂ POŞTA ROMÂNĂ SA - DIRECŢIA REGIONALĂ DE POŞTĂ C este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
In baza art. 61 lit. c din C o d u l m u n c i i, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;
Potrivit art. 64alin. 1 si 2 din C o d u l m u n c i i, in cazul in care concedierea se dispune pentru motivul prevăzut de art. 61 litera c, angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de munca vacante in unitate, compatibile cu pregătirea profesionala sau, după caz, cu capacitatea de munca stabilita de medicul de medicina muncii, sau daca nu dispune de locuri vacante sa solicite sprijinul Agenţiei Teritoriale de Ocupare a Forţei de Munca in vederea redistribuirii salariatului.
Art. 73din C o d u l m u n c i i prevede ca persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. c beneficiază de dreptul de preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.
Pe de alta parte, art. 74 C o d u l m u n c i i reglementeaza forma si continutul deciziei de concediere, precizand ca decizia de concediere se comunica in scris salariatului si trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele care determina concedierea, durata preavizului, lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatul urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.
Ca atare, potrivit art. 74 alin.1 lit. b din C o d u l m u n c i i, decizia de concediere trebuie sa conțină in mod obligatoriu durata preavizului, înţelegându-se prin aceasta atât durata (numărul de zile de preaviz acordate) cat si menţionarea datei in care termenul de preaviz a început sa curgă si cea a expirării sale, pentru a se putea verifica daca la momentul emiterii deciziei de concediere a expirat sau nu termenul de preaviz ori daca acesta a suferit suspendări (art. 74 alin.2 din C o d u l m u n c i i).
Prin decizia nr. 240/16854/L/25.06.2009, pârâta a dispus, începând cu data de 01.06.2009, desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei T. O., în conformitate cu prevederile art. 61 lit. c şi art. 64 (2) din C o d u l m u n c i i (concediere urmare deciziei organelor competente de expertiză medicală care au constatat inaptitudinea fizică a salariatului, fapt ce nu-i permite acestuia să-şi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat).
Decizia menţionată a fost modificată prin decizia nr. 240/20111/09.06.2009, în sensul că data corectă a emiterii deciziei nr. 240/16854 este de 25.05.2009.
Decizia contestata nu cuprinde nici o menţiune din cele arătatereferitoare la termenul de preaviz si durata acestuia, fiind încălcate prevederile legale referitoare la menţiunile obligatorii ale deciziei de concediere.
Lipsa menţiunilor obligatorii, expres prevăzute de lege, constituie, conform art. 76 alin.1 din C o d u l m u n c i i, cauza de nulitate absoluta expresă a deciziei de concediere individuala, pentru motive ce ţin de persoana salariatului, ducând la desfiinţarea acesteia, ca nelegală.
Ca atare, soluţia primei instanţe este corectă, dar reţinându-se aceasta motivare, care face de prisos analizarea motivelor de recurs formulate de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ POŞTA ROMÂNĂ SA - DIRECŢIA REGIONALĂ DE POŞTĂ C, care nu pot schimba soluţia asupra cauzei si nulităţii absolute a deciziei de concediere, chiar fiind întemeiate.
Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţia europeana a drepturilor omului si libertăţilor fundamentale, include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanţei" obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa (Hotărârea Perez împotriva Franţei (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, D. 2004-I, şi Hotărârea Van der I. împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, p. 19, paragraful 59).
Obligaţia pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanţelor naţionale de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez, paragraful 81; Hotărârea Van der I., paragraful 61; Hotărârea Ruiz U., paragraful 29; a se vedea, de asemenea, Decizia K. şi M. împotriva Franţei, cererea nr. 40.490/98, D. 2000-IX).
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 din C o d u l d e procedura civila, va respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ POŞTA ROMÂNĂ SA - DIRECŢIA REGIONALĂ DE POŞTĂ C, ca nefondat.
Nota: In Revista de Drept Social nr. 10/2011 veti putea gasi nota critica la aceasta sentinta civila.
Comentarii