Longshore and Harbor Workers’ Compensation Act (LHWCA) acordă protecție lucrătorilor americani, angajați în domeniul maritim, în ceea ce privește accidentele de muncă și bolile ocupaționale. În baza acestui act sunt acordate serie de beneficii, al căror cuantum se ridică la dublul salariului mediu săptămânal înregistrat la nivel național în anul fiscal în care unui angajat îi este dată pentru prima dată o astfel de compensație.
Acest act a stat la baza unei acțiuni introduse de un angajat, care a suferit o accidentare în 2002, iar angajatorul a plătit în mod voluntar prestaţiile aferente (întrerupte în 2003) până în anul fiscal 2005. Salariarul a depus ulterior o plângere în baza LHWCA. În anul fiscal 2007, Administrative Law Judge a acordatreclamantului prestaţii la rata maximă legală prevăzută pentru anul 2002. Reclamantul a făcut apel, susţinând că respectiva "compensaţie acordată" înseamnă "compensaţia acordată formal," şi, astfel, trebuie aplicată rata maximă legală pentru anul fiscal 2007, care era mai mare. Instanța a respins această poziţie.
Interpretând secţiunea 6 (c) din LHWCA, Curtea Supremă de Justiţie americană a reținut că unui angajat îi este acordată o compensație în momentul în care dobândește o dizabilitate ca urmare a unui accident sau a unei boli profesionale, acesta fiind îndreptățit la primirea unor prestații, indiferent când este emis ordinul formal în acest sens.
În ceea ce privește calculul acestei sume, trebuie utilizată valoarea salariului mediul săptămânal din anul în care salariatul a dobândit handicapul, acest lucru permițând angajatorului să calculeze cuantumul compensației care urmează a fi plătită angajatului în termen de 14 zile de la preavizul de handicap.
În plus, această formulă de calcul permite aplicarea prevederilor LHWCA în ceea ce privește protecția salariaților cu dizabilități, prin acordarea unei indemnizații, aceștia aflându-se în imposibilitatea de a mai desfășura activitatea de pe urma căreia beneficiau de salariu.
Nu în ultimul rând, aplicarea valorii salariului mediul săptămânal la nivel național pentru anul fiscal în care angajatul a suferit prejudiciul permite evitarea evaluării diferite a unor situații similare.În viziunea înaintată de salariatul în cauză, doi angajaţi care câştigă acelaşi salariu şi suferă un prejudiciu în aceeaşi zi ar putea beneficia de rate diferite de compensare doar pentru că au obținut ordinele formale de compensare în ani fiscali diferiți.
(Sursa: Office of Administrative Law Judges)
Comentarii