Din prevederile art. 244 NCPC rezultă că doar atunci când judecătorul se socotește lămurit, prin încheiere, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în sedință publică. Pentru dezbaterea fondului, judecătorul pune în vedere părților să redacteze note privind susținerile lor și să le depună la dosar cu cel puțin 5 zile înainte de termenul stabilit, fără a aduce atingere dreptului acestora de a formula concluzii orale, rezultând deci obligația imperativă a părților de a depune notele scrise.
Deși utilitatea notelor scrise este incontestabilă pentru stabilirea concretă a pretențiilor părților, considerăm că obligativitatea depunerii acestor note duce la realizarea unui formalism excesiv, deoarece pretențiile părților rezultă și din cererile inițial formulate, chiar dacă intervin ulterior modificări, plus că de cele mai multe ori instanța poate cere o serie de lămuriri cu privire la pretențiile concrete ale părților și oral, mai ales în cazul acelor părți care nu au cunoștințe juridice.
O situație particulară, care este excepția de la regula conform căreia dezbaterea are loc în sedință publică, este aceea că părțile pot fi de acord ca dezbaterea fondului să urmeze în camera de consiliu, în aceeași zi sau la un alt termen. Dacă părțile aleg această situație de excepție și doresc judecată în aceeși zi în cameră de consiliu, atunci este evident că termenul de 5 zile pentru depunerea de concluzii scrise nu poate fi respectat, motiv pentru care considerăm că în acest caz nu este obligatorie depunerea de note scrise.[1]
[1] A se vedea Ioan Leș, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, Ed. C.H.Beck, pg. 378-379.
Comentarii