II. Sensul notiunilor « familie » si « viata familiala »
1. Doar barbatul si femeia pot fi la originea familiei si a vietii familiale
Realitatea ne spune ca diferenta sexuala, faptul ca suntem barbat sau femeie, este fundamentala,caci ea estela originea procrearii, a filiatiei, a cuplului, a intemeierii unei familii, a generatiei si a educarii copiilor. Fara aceasta niciuna din aceste realitati nu s-ar putea realiza.Acesta este motivul pentru care casatoria, familia, filiatia si societatea nu se pot defini decat pornind de la diferenta sexuala inscrisa in trup (identitatea sexuala) si nu de la diferenta de sexualitati (orietarea sexuala).
Trupul este prin definitie uniunea diferentei si a complementaritatii dintre barbat si femeie. Procrearea copiilor este posibila doar gratie diferentei sexuale, chiar si atunci cand aceasta e realizata prin tehnicile de procreare medicala, fiind intotdeauna nevoie de gameti de sex diferit. De aceea, parintii unui copil nu pot fi decat doi, o mama si un tata, iar cuplul nu poate fi format decat de un barbat si o femeie.
Educarea copiilor este si ea tot opera barbatului si a femeii, caci prin aceasta parintii nu fac decat sa continue ceea ce au inceput atunci cand ei au procreat. Prin actul procrearii, parintii si-au asumat o obligatie de responsabilitate si de educatie a copiilor lor pana cand acestia devin independenti. Astfel, educatia copiilor este o obligatie si un drept al mamei si al tatalui acestora.
Educarea unui copil nu consta doar in simpla transmitere a unor informatii si cunostinte, ea implica si calitatile psihologice diferite si complementare dintre cele doua sexe. Unui copil crescut de catre doua femei ii va lipsi intotdeauna ceva din forta, vigoarea si virilitatea proprie unui barbat. Deasemeni, unui copil crescut de catre doi barbati ii va lipsi intotdeauna ceva din finetea, delicatetea si sensibilitatea proprie unei femei. Daca pentru plante sau animale acest aspect este indiferent, pentru un copil acesta este indispensabil[1].
Asadar, familia nu poate fi decat opera comuna a barbatului si a femeii care duc o viata impreuna si care casatorindu-se,se angajeaza in acest sens, caci doar barbatul si femeia impreuna pot procrea. Ea este protejata dearticolul 12 din Conventia europeana a drepturilor omului referitor la dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie si de articolul 8 referitor la dreptul la respectul pentru viata familiala. Acest din urma articol protejeaza familia de jure sau de factodeja existenta, fie ea restransa (tata, mama si copii) sau extinsa (prin existenta legaturilor de sange sau a legaturilor stranse, dar care au intotdeauna ca referinta familia restransa). Referinta articolelor 12 si 8 din aceasta Conventie este intotdeauna familia constituita din uniunea dintre un barbat si o femeie. Atunci cand Curtea europeana a drepturilor omului afirma ca ea priveste mai degraba la realitatea sociala decat la cea biologica, acest lucru nu inseamna ca « un cuplu homosexual care coabiteaza de facto in mod stabil, releva de notiunea de « viata familiala » in acelasi fel ca si un cuplu heterosexual care se gaseste in aceeasi situatie »[2]. Acest lucru inseamna ca protectia oferita familiei de catre Conventia europeana a drepturilor omului se extinde si in cazul familiei intemeiate in afara casatoriei, cat si in cazul rupturii relatiilor familiale, atunci cand alegerea de viata a adultilor nu este in sensul conservarii familiei: « « dreptul la respectul pentru viata familiala », garantat de articolul 8 din Conventie, nu se opreste doar la relatiile bazate pe casatorie : dreptul la respectul pentru viata familiala e valabil atat pentru familia fondata pe casatorie, cat si pentru familia fondata in afara casatoriei, din moment ce exista o viata familiala « efectiva ».
2. « Cuplul » de acelasi sex, ca si cuplu, nu poate releva de « viata familiala »
Dat fiind faptul ca coabitarea de facto stabila a unui « cuplu » de acelasi sex nu poate fi la originea unei familii (care are ca finalitatea procrearea naturala), acest « cuplu », ca si cuplu, nu poate releva de notiunea de « viata familiala ». Prin urmare, acesta nu poate beneficia de protectia articolului 8 din Conventie privind « viata familiala ».
In cauza Schalk et Kopf c. Austria[3],referitoare laun « cuplu » de acelasi sex format din doi barbati, niciunul dintre ei neavand vreun copil, si care doreau sa se casatoreasca sau sa incheie o uniune civila, Curtea europeana a apreciatin mod eronat ca « este artificial sa continuam sa consideram ca un cuplu homosexual,spre deosebire de un cuplu heterosexual, nu s-ar bucura de o « viata familiala » in sensul articolului 8 » si ca« in consecinta, relatia pe care o intretin reclamantii, un cuplu homosexual care coabiteaza de facto in mod stabil, releva de notiunea de « viata familiala », in acelasi fel ca si un cuplu heterosexual care se gaseste in aceeasi situatie ». Este adevarat ca o persoana homosexuala, ca orice alta persoana, beneficiaza de protectia dreptului la respectul pentru viata familiala, insa doar in masura in care ea este membru al unei familii sau fondator al unei familii impreuna cu o alta persoana de sex diferit. Insa, ar fi abuziv si neconform realitatii sa se afirme ca un « cuplu » de acelasi sex poate intemeia o familie, si deci releva de « viata familiala », « in acelasi fel ca si un cuplu heterosexual care se gaseste in aceeasi situatie ». Un « cuplu » de acelasi sex este infertil prin natura sa. El nu poate fi, ca si cuplu, la originea unei familii. Nu « coabitarea de fapt stabila » este cea care permite intemeierea unei familii (ea e una din conditiile necesare intemeierii unei familii, insa nu si cea esentiala)[4], ci alteritatea sexuala, ea singura fiind procreatoare. Prin urmare, un « cuplu » de acelasi sex, ca si cuplu, nu poate releva de « viata familiala ».
Este curios cum cu doi ani inaintea adoptarii hotararii impotriva Austriei, aceeasi Curte, in cauza Burden c. Marii Britanii[5], a refuzat sa recunoasca ca doua surori care traiau impreuna de mult timp pot fi considerate ca doi soti sau parteneri civili, si deci sa releve de « viata familiala » : « ca si in cazul casatoriei, consecintele juridice ale parteneriatului civil- prin care doua persoane decid in mod expres si deliberat sa se angajeze- disting acest tip de relatie de alte forme de viata comuna. Ceea ce este determinant este existența unui angajament public, care aduce cu sine un ansamblu de drepturi și obligații de natură contractuală și nu durata sau caracterul solidar al relației. Cum nu poate exista vreo analogie intre, pe de-o parte, un cuplu casatorit sau in parteneriat civil si pe de alta, un cuplu heterosexual sau homosexual in care ambii membrii au ales sa traiasca impreuna fara a deveni soti sau parteneri civili, tot astfel, absenta unui astfel de acord juridic intre reclamante face ca relatia acestora de coabitare, in pofida durateisalelungii, sa fie fundamental diferita de cea care exista intre doi soti sau parteneri civili »[6].
In aceste conditii intrebarea care se pune este urmatoarea : in viziunea Curtii, viata familialase reduce la aptitudinea sau intretinerea de relatii sexuale mai mult sau mai putin durabile (« capabili de a se angaja in relatii stabile »)[7], in conditiile in care relatiile afective durabile si coabitarea nu sunt suficiente (« relatia acestora de coabitare, in pofida durateisalelungii, este fundamental diferita de ceea ce exista intre doi soti sau parteneri civili »)[8]? Sa intelegem ca aptitudinea la stabilitate e cea care reclama ajutorul si sustinerea statului si implicit « nevoiade recunoastere juridica si de protectie a relatiei acestora » sau intemeierea unei familii, ca « element natural si fundamental al societatii » ?
3. Inexistenta vreunei obligatii a statului de a oferi « cuplului » de acelasi sex un statut juridic precum parteneriatul civil sau casatoria
Domeniul dreptului familiei fiind « strans legat de traditiile culturale si istorice ale fiecarei societati si de conceptiile sale profunde »[9], niciun text european sau international nu obliga statele sa creeze un statut particular pentru cei care coabiteaza, fie ei de sex diferit sau de acelasi sex. Articolul 8 din Conventia europeana a drepturilor omului vizeaza protejarea vietii private si familiale a individului impotriva ingerintelor arbitrare ale autoritatilor publice[10] sau ale unor terti si nu obligarea statelor sa confere un anumit statut cuplurilor.
Daca unele state aleg sa confere un anumit statut celor care coabiteaza, aceasta alegere trebuie sa corespunda unui interes public sau social, cum ar fi protectia familiei si a membrilor sai cei mai fragili[11], sau realizarii unui bine comun pentru societate.
Relatia dintre un barbat si o femeie e diferita prin natura sa de cea dintre persoanele de acelasi sex[12]. De aceea Conventia europeana nu garanteaza un drept fundamental la recunoasterea juridica aparteneriatelor civile sau a casatoriilor pentru « cuplurile » de acelasi sex : « statele care acorda o recunoastere juridica cuplurilor homosexuale nu constituie inca majoritatea. Domeniul in cauza trebuie deci intotdeauna sa fie considerat ca un sector in care drepturile evolueaza, fara a exista un consens stabilit si in care statele trebuie sa beneficieze de o marja de apreciere pentru a alege ritmul in care doresc sa adopte reforme legislative »[13].
Intr-unRaport al Inaltulu Comisar al drepturilor omului Natiunilor United in 17 noiembrie 2011, Comitetul drepturilor omului al ONU a apreciat ca « statele nu sunt tinute, in virtutea dreptului international, sa autorizeze casatoria intre persoane de acelasi sex » (§ 68).
Din moment ce, din punct de vedere al dreptului familiei, « cuplu » de acelasi sex, spre deosebire de cuplul de sex diferit, e neprocreativ, mai putin solid si mai limitat, care ar putea fi interesul general urmarit de legiuitor care sa justifice acordarea vreunui statut juridic « cuplurilor » de acelasi sex? Care ar fi contributia parteneriatelor civile, a casatorieii persoanelor de acelasi sex sau a homoparentalitatii la binele comun al societatii ? Care ar fi interesul statului sa legalizeze parteneriatele civile intre persoanele de acelasi sex? De ce ar propune statul ca model « cuplul » de acelasi sex, conferindu-i un statut juridic ? Si acest lucru cu atat mai mult cu cat aceasta recunoastere juridica ar fi un nonsens, caci casatoria intre persoane de acelasi sex si « familia homoparentala » nu exista ca si realitati, caci « cuplul » de acelasi sex nu poate intemeia o familie sau procrea[14]. Mai mult, persoanele homosexuale nici nu vor casatoria, ci accesul la casatorie, dreptul de a putea revendica dreptul la casatorie[15], acest lucru fiind dovedit de statistici care arata ca 95 % din cuplurile care au incheiat parteneriate civile in Franta, in 2011, spre exemplu, sunt cuplurile de sex diferit.
Exista vreun avantaj fiscal sau de alta natura acordat de catre stat persoanelor fizice sau juridice care sa nu fie fondat pe un serviciu adus de catre acestea societatii, serviciu care ar merita sa fie astfel recompensat ? Este oare suficient ca doua persoane sa se iubeasca sau sa aibe o relatie sexuala pentru ca acestea sa beneficieze de anumite drepturi si beneficii ? Daca ar fi asa, ar insemna ca statul pune un pret extrem de mare pe viata sexuala a indivizilor, permitandu-si totodata sa se si amestece in viata privata a acestora, legiferand in acest domeniu.
In Europa, conform raportul Comisarului drepturilor omului al Consiliului Europei din 2011 referitor la « Discriminarea pe motive de orientare sexuala si identitate de gen in Europa », 25 de state membre (din cele 47 ale Consiliului Europei) nu confera vreun statut juridic acestor « cupluri » (Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bosnia si Hertzegovina, Bulgaria, Cipru, Estonia, Georgia, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Malta, Moldova, Monaco, Montenegru, Polonia, Romania, Rusia, San Marino, Serbia, Slovacia, Fosta Republica a Macedoniei, Turcia si Ukraina) si doar 13 state membre permit sub o forma sau alta parteneriatele civile intre persoane de acelasi sex (Andora, Austria, Republica Ceha, Danemarca, Finlanda, Franta, Germania, Ungaria, Irlanda, Luxemburg, Slovenia, Elvetia et Marea Britanie)[16]. Cat despre casatoria intre persoanele de acelasi sex, « ILGA Europe Rainbow Map » din mai 2013 indica faptul ca doar 9 state (din 47 ale Consiliului Europei) legalizasera acest tip de casatorie (Belgia, Danemarca, Franta, Islanda, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania si Suedia)[17].
Va urma
[1]Jean Daujat, « Cours de morale et sociologie » (2ème année), la Centre d'études religieuses, Paris, inregistrare audio ;
[2]Schalk si Kopf c. Austria, n° 30141/04, hotararea din 24 iunie 2010, §§ 93-95 ;
[3]Schalk si Kopf c. Austria, n° 30141/04, hotararea din 24 iunie 2010, §§ 93-95 ;
[4] Mutatis mutandis Berrehab c. Pays-Bas, hotararea din 21 iunie 1988 ; Kroon si Ors, hotararea din 27 octombrie 1994 ; Boughanemi c. Franta, hotararea din24 aprilie 1996 ;
[5]Burden c. Marea Britanie, n°13378/05, hotararea din 29 aprilie 2008, § 66 ;
[6]Burden c. Marea Britanie, n°13378/05, hotararea din 29 aprilie 2008, § 65 ;
[7]Schalk si Kopf c. Austria, n° 30141/04, hotararea din 24 iunie 2010, §§ 93-95 ;
[8]Burden c. Marea Britanie, n°13378/05, hotararea din29 aprilie 2008, § 65 ;
[9]F. c. Elvetia, n° 11329/85, hotararea din 18 decembrie 1987, § 33 ;
[10]Olsson c. Suedia (no 1), 24 martie 1988, § 67 ;
[11]Marckx c. Belgia, n° 6833/74, hotararea din13 iunie 1979, § 31:respectul vietii familiale implica « existenta in dreptul national a unei protectii juridice care sa faca posibila integrarea inca de la nastereacopilului in familia sa» ;
[12]Mutatis mutandisBurden c. Marea Britanie, n°13378/05, hotararea din 29 aprilie 2008, § 62 ;
[13]Schalk si Kopf c. Austria, n° 30141/04, hotararea din 24 iunie 2010, § 105 ;
[14]Philippe Arino, “Homosexualité en vérité”, Ed. Frédéric Aimard, 2012, pag. 55 si urm. ;
[15]Philippe Arino, “Homosexualité en vérité”, Ed. Frédéric Aimard, 2012, pag. 55 si urm. ;
[16] A se vedea si referintele din cauzaSchalk et Kopf c. Autriche, n° 30141/04, hotararea din du 24 iunie 2010, §§ 27- 34 ;
Comentarii