NCPC a instituti procedura citarii si regularizării actelor de procedura prin comunicarea scrisă către părțile implicate a obligațiilor procedurale care le incumbă (art. 157, art. 200, s.a. NCPC) institund astfel pe de o parte o procedură scrisă necunoscută sub imperiul vechiului CPC precum și o comunicare a instenței de judecată cu părțile în cauza pendinte. Nu discutăm aici de utilitatea sau inutilitatea acestei proceduri (poate vom aborda problema cu altă ocazie). Ceea ce doresc să prezint în continuare este lipsa de acuratețe a acestor comunicări, gravele confuzii și erori pe care instanțele judecătorești le realizează, prezentând actul de justiție ca neatent, inutil și confuz.
Fără îndoială că primul contact al justițiabilului cu justiția se realizează prin intermediul acestor acte procedurale de citare și regularizare. Pentru justițiabil nu are sens scuza că aceste acte sunt redectate de către grefieri, pentru justuțiabili aceste acte emană de la instanța judecătorească.
Ei bine, aceste acte de citare și regularizare cuprind, după cum precizam erori și confuzii incalificabile astfe, cum vom demonstra în continuare.
Nu aș vrea să se creadă că sunt cârcotașul de serviciu și că vânez erorile instanțelor de judecată. Nuu! Departe de mine așa ceva, scriu doar când este ceva care exasperează pru și simplu.
La fel se întâmplă și în acestă situație.
Astfel, tocmai am primit o citație într-o cauză privind asigurare de probe, într-un litigiu privind concedierea colectiva a unui salariat. Nu discut aici dacă este sau nu admisibilă și nici condițiile în care ar fi admisibilă.
În acestă citație se arată:
"Cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată, aveți obligația de a depune ÎNTÂMPINARE."
Pentru ca un rând mai jos sa se precizeze
"Cu copie acțiune
Prin agent procedural – cu mențiunea că se poate depune întâmpinare în termen de 10 zile de la primirea comunicării".
Așadar, inițial mi se precizează că depunerea intâmpinării este obligatorie cu 5 zile înainte de termenul de judecată, pentru ca apoi să mi se precizeze că depunerea întâmpinării nu este obligatorie, că "se poate depune", dar nu cu 5 zile inainte de termenul de judecată, ci în termen de 10 zile de da la primirea comunicării.
Nu trebuie să fii doctor în procedură civilă pentru a observa grava confuzie realizată de instanța de jduecată.
După cum am precizat nu este prima dată când aceste citații sunt pline de erori și confuzii, ceea ce am face să cred că de fapt nimeni nu este interesat de acest aspect de fond, ci important esta ca procedura să fie realizată (un fel de muncă la normă).
Astfel, ca se exemplific cu câteva exemple care imi vin în minte acum precizez că mi s-a întâmplat ca mie, reclamant, să îmi fie comunicată citația cu precizarea că am obligația de a depune întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicarea citării. Pai eu eram reclamant, nu puteam să formulez și cerere de chemare în judecată și întâmpinare (precizez că citația purta numele reclamantului, deci nu a fost o confuzie de destinatar).
Mi s-a mai întâmplat că tot mie, în calitate de reclamant să primesc în același plic, alături de întâmpinarea depusă de reclamant, două citații, una in care apăream în calitate de reclamant și aveam obligația de a depune răspunsul la întâmpinare, cealaltă în calitate de pârât în care aveam obligația de a depune întâmpinare.
De asemenea, într-o alta citație mi se preciza:
vă comunicăm că în termen de 10 zile de la primirea prezentei comunicări, sub sancțiunea anulării cererii, aveți de îndeplinit obligațiile de mai jos: obligațiile de a depune în exemplare următoarele acte:
Notă: cu nențiunea de a se certifica inscrisurile atasate cererii pentru comunicare în termen de 120 de zile de a comunicare, sub sancțiunea anulării cereriiȚ
Asemenea, erori sunt inadmisibile având în vedere faptul că perioada de acomodare cu NCPC a trecut și că acestea persistă fără ca nimeni să se sesizeze. Justițiabilul așteaptă de la justiție o imagine impacabilă, cu profesioniși în care gradul de eroare este spre minim, or când un justițiabil, aflat pentru prima dată în fața justiției primește o comunicare/citare confuză este normal să se întrebe: cum este posibil ca astfel de erori sa aibă loc.
Cred ca o mai mare rigoare în comunicare citațiilor/comunicărilor se impune ca un act de profesionalism, ca o dovadă a faptului că justiția este un loc in care rigoarea și exactitatea sunt elemente care fac parte din actul de justiție.
A separe comunicarea actelor de actul de justiție și a da vina pe grefierii care nu sunt antenți, așa cum am auzit o scuza de al un judecator, nu mi se pare admisibil. Justiția începe cu acest prim contact pe care justițiabilii în au: portari, registratura, arhiva, grefieri, comunicări judecători și în ultimă instanță cu hotărârea care pronunță dreptul.
Pentru ca justiția să fie cu adevărat percepută ca profesionalistă trebuie ca și actele de citare/ccomunicare să fie impecabilă.
Este ca și cum un judecător ar intra în sala de judecată cu roba ruptă!
Comentarii
Problema e cand primesti de la sectie de contenc adm o comunicare a cererii intr-un litigiu ref contracte de achizitie publica si ti se pune in vedere sa depui intampinare in 25 de zile, iar nu in 3 zile, cum prevede(a) OUG 34/2006.