Guvernul va extinde durata de protecție a drepturilor patrimoniale ale artiștilor interpreți sau executanți de la 50 ani la 70 ani printr-un proiect de lege care va fi trimis Parlamentului, considerându-se că actualul termen îi lipsește pe aceștia de venituri tocmai la finalul vieții, potrivit Mediafax.
Modificarea va fi operată în regim de urgență, în baza unei directive a Comisiei Europene(Directiva nr. 2011/77/UE), care nu a fost transpusă în legislatia națională până la 1 noiembrie 2013, așa cum era necesar, oficialii de la Bruxelles declanșând împotriva României procedura în constatarea neîndeplinirii obligațiilor de stat membru.
Tot la 70 de ani de la moartea ultimului supraviețuitor dintre textier și compozitor fiind extinsă și durata de protectie în cazul compozițiilor muzicale cu text. Astfel, va fi stabilit că termenul de protecție a unei compoziții muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supraviețuitor dintre textier și compozitor, indiferent dacă aceștia au fost sau nu desemnați drept coautori, cu condiția ca acea contribuție adusă respectivei compoziții muzicale cu text să fi fost creată în mod special pentru aceasta.
Durata de protecție a drepturilor patrimoniale ale artiștilor interpreți sau executanți va fi de 50 de ani de la data interpretării sau execuției, dar cu o serie de excepții, respectiv precum în cazul în care fixarea executării pe o fonogramă face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetând la 70 de ani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de comunicare către public, în funcție de care dintre aceste date este prima.
De asemenea, durata de protecție a drepturilor patrimoniale ale producătorilor de fonograme va fi de 50 ani de la data primei fixări, dar, dacă în decursul acestei perioade fonograma face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări publice legale, durata de protecție a drepturilor va fi de 70 de ani de la data la care a avut loc prima dintre acestea.
În cazul în care fixarea executării, altfel decât pe o fonogramă, face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează la 50 de ani de la prima publicare sau de la prima comunicare către public, în funcție de care dintre aceste date este prima.
În cazul în care, la 50 de ani de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, la 50 de ani de la comunicarea legală a acesteia către public, producătorul fonogramei nu oferă copii ale fonogramei spre vânzare într-o cantitate suficientă sau nu pune fonograma la dispoziția publicului, prin cablu sau fără cablu, în așa fel încât membrii publicului să aibă acces individual din locul si momentul ales, artistul interpret sau executant poate rezilia contractul prin care a cesionat unui producător de fonograme drepturile asupra fixării executării sale.
Dreptul de reziliere a contractului de cesiune poate fi exercitat cu condiția ca producătorul, în termen de un an de la notificarea de către artistul interpret sau executant a intenției sale de a rezilia contractul de cesiune, să nu desfășoare cele două activități de exploatare. Dreptul de reziliere nu poate face obiectul unei renunțări din partea artistului interpret sau executant.
În cazul în care pe fonogramă sunt înregistrate interpretările mai multor artiști interpreți sau executanți, aceștia își pot rezilia contractele lor de cesiune. În cazul în care contractul de cesiune se reziliază, drepturile producătorului de fonograme asupra fonogramei încetează.
În cazul în care contractul de cesiune prevede dreptul artistului interpret sau executant la o remunerație unică, acesta are dreptul de a primi de la producătorul de fonograme o remunerație suplimentară anuală pentru fiecare an întreg imediat următor celui de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, celui de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia către public. Dreptul de a obține o remunerație anuală suplimentară nu poate face obiectul unei renunțări din partea artistului interpret sau executant.
Suma totală pe care producătorul de fonograme trebuie să o aloce pentru plata remunerației suplimentare anuale va corespunde unui procent de 20 % din veniturile pe care producătorul de fonograme le-a obținut în cursul anului anterior celui pentru care se plătește remunerația, din reproducerea, distribuirea și punerea la dispoziție a fonogramelor respective, după cel de al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia către public.
Producătorii de fonograme trebuie să furnizeze, la cerere, artiștilor interpreți sau executanți care sunt îndreptățiți la plata remunerației suplimentare anuale orice informație necesară pentru asigurarea plății respectivei remunerații.
În cazul în care un artist interpret sau executant are dreptul la o remunerație plătită treptat, nici plățile în avans, nici reducerile definite în contract nu se deduc din plățile efectuate către artist după cel de al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de al 50-lea an de la comunicarea legală către public a acesteia.
La capitolul privind dispozițiile tranzitorii, documentul stabilește că, până la transpunerea în legislația națională a prevederilor Directivei 2011/77/UE, fixărilor de interpretări și executări și fonogramelor cu privire la care drepturile artistului interpret sau executant și ale producătorului de fonograme sunt încă protejate, în temeiul dispozițiilor în vigoare la 1 noiembrie 2013, le sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispozițiile din directivă. Prevederea va fi aplicată și în cazul fixărilor de interpretări și executări și fonogramelor realizate între 1 noiembrie 2013 și data transpunerii în legislația națională a directivei.
(Sursa: Mediafax)
Comentarii