s
În nr. 3/2012 al Revistei de Drept Social-dreptul muncii și securității sociale, fondator av. Costel Gîlcă, editura Rosetti Internațional, a fost publicat articolul „Reformarea sistemului de pensii, prin transformarea pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010, este compatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1‑decizia de inadmisibilitate în cauzele Frimu şi alţii c. României” aparținând judecătorului Dragoș Călin.
Vineri, 30 martie 2012, SCPA Gîlcă & Vasiliu a transmis prima cerere către CEDO, cerere care cuprinde aproximativ 1.000 de pagini.
Nu există nici un motiv pentru ca în cazul proceselor privind recalcularea pensiilor militarilor să se face trimitere sau aplicare la cauza Frimu deoarece situaţia de fapt este fundamental diferită între pensionarii militari şi celelalte categorii de pensii (grefieri, aviatori, diplomaţi), după cum vom demonstra în continuare.
În Revista de Drept Social nr. 2/2012, fondator av. Costel Gîlcă, editura Rosetti Internațional, a fost publicat articolul „Relația juridică dintre preoții ortodocși și Biserica Ortodoxă Română” al avocatului Costel Gîlcă. Articolul a fost scris în contextul hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza 2330/09, Sindicatul „Păstorul cel Bun” împotriva României, prin care este recunoscut dreptul preoților la asocierea în sindicate.
În decizia sa în cazul C Tripon. România (cererea nr 27062/04), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat, în unanimitate, inadmisibilitatea cererii unui angajat vamal care a contestat lipsa de respect a dreptului său la prezumţia de nevinovăţie ca urmare a concedierii din cauza arestului său preventiv, înainte de a fi condamnat pentru faptele aduse în vedere. Acesta a considerat că o măsură convenabilă în acest caz ar fi fost să îi fie suspendat contractul de muncă până la decizia instanțelor competente.
Cum am putea cataloga faptul că 40% din cauzele trimise de judecătorii români la CJUE au fost respinse pe motiv că acestea sunt în mod vădit inadmisibile, că nu au legătură cu soluţionarea cauzei sau că nu sunt menţionate toate elementele de identificare necesare?
Dacă sunteți interesați să urmăriți o pledoarie a Curții Europene a Drepturilor Omului, site-ului instituției vă pune la dispoziție o bază de date bogată de fișiere video cu înregistrările ședințelor.
Recenta hotărâre pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza 2330/09, Sindicatul „Păstorul cel Bun” împotriva României, prin care recunoaşte dreptul preoţilor la asocierea în sindicate, aduce în prim plan discuții cu privire la raportul juridic dintre clericii şi cultul religios recunoscut din care fac parte, în particula dintre preoţii ortodocşi şi Biserica Ortodoxă Română (în continuare „BOR”).
Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul „Păstorul Cel Bun” c. României, prin care țara noastră a fost condamnată pentru încălcarea libertății de asociere, a stârnit reacții și în cazul specialiștilor francezi, care privesc cu reținere hotărârea.
Personal, cred că sindicatul NU este o formă de organizare proprie a oricarui cult sau a preoților acestora (un haos funcțional) cu atât mai puțin pentru BOR, așa cum cred că nici CIM-ul nu poate fi folosit fără a se respecta toate consecințele juridice care derivă din contract dar și din legislația muncii.
Ştiu, am exasperat cu acest subiect, până la urmă puţin juridic şi aproape total nepractic pentru cititori. Însă pur şi simplu nu mă pot opri din a argumenta poziţia pe care am ocupat-o în această „luptă” cu CEDO, care a plecat de la proasta motivare a judecătorului de recurs (voi scrie în zilele următoare). În măsura în care acesta ar fi avut o motivare corespunzătoare, m-ar fi lipsit pe mine de a mai scrie pe această temă şi pe cititori de o explozie de articole pe tema relaţiilor juridice ale preoţilor.
Îmi place să cred că din punct de vedere juridic hotărârile CEDO reprezintă maximul de raţionament juridic ce poate fi întâlnit, că sunt exemple de argumentare logică şi de aplecare asupra cauzei deduse judecăţii. Aşa am fost învăţaţi, că hotărârile CEDO sun adevăratele canoane bisericeşti apostolice, că CEDO reprezintă noua Biblie, aşa cum spuneam într-un alt articol.
În numărul 10/2011 al Revistei de Drept Social - dreptul muncii și securității sociale, fondator avocat Costel Gîlcă, editura Rosetti Internațional, a fost publicat articolul „CEDO vs. Noul Cod Civil - încălcarea dreptului la viața privată”, al avocatei Anca-Elena Burghelea.
Mă aşteptam ca hotărârea CEDO să fie ireproșabilă, cel puţin în ceea ce priveşte stabilirea situaţiei de fapt, deoarece raţionamentele, fiind umane, sunt susceptibile de interpretare, în funcţie de filozofia şi viziunea fiecăruia, de puterea de cunoaştere şi de înţelegerea cititorului.
În nr.10/2011 al Revistei de Drept Social-dreptul muncii și securității sociale, fondator avocat Costel Gîlcă, editura Rosetti Internațional, a fost publicat articolul „Reducerea salariilor cu 25% prin Legea nr. 118/2011 este compatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție-decizia de inadmisibilitate în cauzele Felicia Mihăieș și Adrian Gavril Senteș c. României ” al judecătorului Dragoș Călin.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a publicat pe 31 ianuarie o hotârâre preliminară în cauza Sindicatul „Păstorul cel Bun” împotriva României (nr 2330/09) prin care se specifică faptul că țara noastră a încălcat articolul 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la libera asociere a clerului din Biserica Ortodoxă Română.
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din data de 17 ianuarie 2012 a fost publicată Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (Secția a treia) din 19 iulie 2011 în Cauza Leca și Filipescu împotriva României (Cererile nr. 27.949/04 si 30.324/04). CEDO a condamnat statul roman pentru încalcărea principiului securității juridice, prin anularea unei hotărâri definitive în urma unei căi de atac extraordinare.
Prin decizia de inadmisibilitate pronunţată la data de 6 decembrie 2011 în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României (cererea nr. 44232/11) și Adrian Gavril Senteș împotriva României (cererea nr. 44605/11), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că România nu a încălcat dispoziţiile articolului 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenţie, sub aspectul reducerii cu 25% a salariilor, ca urmare a aplicării Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare.