s
Personal, cred că sindicatul NU este o formă de organizare proprie a oricarui cult sau a preoților acestora (un haos funcțional) cu atât mai puțin pentru BOR, așa cum cred că nici CIM-ul nu poate fi folosit fără a se respecta toate consecințele juridice care derivă din contract dar și din legislația muncii.
Ştiu, am exasperat cu acest subiect, până la urmă puţin juridic şi aproape total nepractic pentru cititori. Însă pur şi simplu nu mă pot opri din a argumenta poziţia pe care am ocupat-o în această „luptă” cu CEDO, care a plecat de la proasta motivare a judecătorului de recurs (voi scrie în zilele următoare). În măsura în care acesta ar fi avut o motivare corespunzătoare, m-ar fi lipsit pe mine de a mai scrie pe această temă şi pe cititori de o explozie de articole pe tema relaţiilor juridice ale preoţilor.
Avocatul nu se identifică decât arareori cu cauza pe care o apără sau o reprezintă. El rămâne demiurgul rece şi raţional, încercând să stea departe de pasiunea care cuprinde părţile cauzei, el fiind cel care creează cauza din perspectiva „adevărului juridic”, încercând să o sustragă „adevărului faptic” sau, dimpotrivă, încercând să le suprapună, în funcţie de tabără în care se află.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a publicat pe 31 ianuarie o hotârâre preliminară în cauza Sindicatul „Păstorul cel Bun” împotriva României (nr 2330/09) prin care se specifică faptul că țara noastră a încălcat articolul 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la libera asociere a clerului din Biserica Ortodoxă Română.