s
Nu ştiu dacă să mă bucur sau să fiu trist pentru că am avut dreptate! De regula oamenii sunt bucuroşi atunci când li se confirmă judecata de valoare, iar orgoliul se hrănește cu astfel de confirmări. Nu am nevoie de astfel de confirmări, nu mai sunt la începutul carierei mele în dreptul muncii. Am ajuns, probabil, la o anumită maturitate.
Domnul av. Răzvan Vasiliu, managing partener Gilca & Vasiliu SCPA a fost invitat în calitate de expert să participe la Congresul Sindicatului National Petrom Energie.
Recenta hotărâre pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza 2330/09, Sindicatul „Păstorul cel Bun” împotriva României, prin care recunoaşte dreptul preoţilor la asocierea în sindicate, aduce în prim plan discuții cu privire la raportul juridic dintre clericii şi cultul religios recunoscut din care fac parte, în particula dintre preoţii ortodocşi şi Biserica Ortodoxă Română (în continuare „BOR”).
Personal, cred că sindicatul NU este o formă de organizare proprie a oricarui cult sau a preoților acestora (un haos funcțional) cu atât mai puțin pentru BOR, așa cum cred că nici CIM-ul nu poate fi folosit fără a se respecta toate consecințele juridice care derivă din contract dar și din legislația muncii.
Ştiu, am exasperat cu acest subiect, până la urmă puţin juridic şi aproape total nepractic pentru cititori. Însă pur şi simplu nu mă pot opri din a argumenta poziţia pe care am ocupat-o în această „luptă” cu CEDO, care a plecat de la proasta motivare a judecătorului de recurs (voi scrie în zilele următoare). În măsura în care acesta ar fi avut o motivare corespunzătoare, m-ar fi lipsit pe mine de a mai scrie pe această temă şi pe cititori de o explozie de articole pe tema relaţiilor juridice ale preoţilor.
Avocatul nu se identifică decât arareori cu cauza pe care o apără sau o reprezintă. El rămâne demiurgul rece şi raţional, încercând să stea departe de pasiunea care cuprinde părţile cauzei, el fiind cel care creează cauza din perspectiva „adevărului juridic”, încercând să o sustragă „adevărului faptic” sau, dimpotrivă, încercând să le suprapună, în funcţie de tabără în care se află.
Îmi place să cred că din punct de vedere juridic hotărârile CEDO reprezintă maximul de raţionament juridic ce poate fi întâlnit, că sunt exemple de argumentare logică şi de aplecare asupra cauzei deduse judecăţii. Aşa am fost învăţaţi, că hotărârile CEDO sun adevăratele canoane bisericeşti apostolice, că CEDO reprezintă noua Biblie, aşa cum spuneam într-un alt articol.
Mă aşteptam ca hotărârea CEDO să fie ireproșabilă, cel puţin în ceea ce priveşte stabilirea situaţiei de fapt, deoarece raţionamentele, fiind umane, sunt susceptibile de interpretare, în funcţie de filozofia şi viziunea fiecăruia, de puterea de cunoaştere şi de înţelegerea cititorului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a publicat pe 31 ianuarie o hotârâre preliminară în cauza Sindicatul „Păstorul cel Bun” împotriva României (nr 2330/09) prin care se specifică faptul că țara noastră a încălcat articolul 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la libera asociere a clerului din Biserica Ortodoxă Română.