s
De ce anume legiuitorul din 1912 a optat pentru utilizarea termenului „învoiala parţilor” sau „act scris de învoiala” în condiţiile în care trecuse jumătate de secol de la adoptarea în România a Codului civil în 1865? Ce anume a determinat legiuitorul să nu facă trimitere la nici o dispoziţie din Codul civil referitoare la contractul de locaţiunea muncii şi a serviciilor? Nu este oare anormal ca după 50 de ani de existenţa a Codului Civil, să regăsim utilizat un termen care nu se regăsește în Codul Civil?