s
Recenta hotărâre pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza 2330/09, Sindicatul „Păstorul cel Bun” împotriva României, prin care recunoaşte dreptul preoţilor la asocierea în sindicate, aduce în prim plan discuții cu privire la raportul juridic dintre clericii şi cultul religios recunoscut din care fac parte, în particula dintre preoţii ortodocşi şi Biserica Ortodoxă Română (în continuare „BOR”).
Îmi place să cred că din punct de vedere juridic hotărârile CEDO reprezintă maximul de raţionament juridic ce poate fi întâlnit, că sunt exemple de argumentare logică şi de aplecare asupra cauzei deduse judecăţii. Aşa am fost învăţaţi, că hotărârile CEDO sun adevăratele canoane bisericeşti apostolice, că CEDO reprezintă noua Biblie, aşa cum spuneam într-un alt articol.
Mă aşteptam ca hotărârea CEDO să fie ireproșabilă, cel puţin în ceea ce priveşte stabilirea situaţiei de fapt, deoarece raţionamentele, fiind umane, sunt susceptibile de interpretare, în funcţie de filozofia şi viziunea fiecăruia, de puterea de cunoaştere şi de înţelegerea cititorului.