s
Acest tip de concediu își găsește reglementarea în cadrul dispozițiilor Codului muncii, adică în cuprinsul Legii nr. 40/2011 din 31 martie 2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 225 din 31 martie 2011. Sediul materiei se regăsește în cuprinsul art. 154-158 din Codul muncii.
Acest tip de concediu își găsește reglementarea în cadrul dispozițiilor Codului muncii, adică în cuprinsul Legii nr. 40/2011 din 31 martie 2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 225 din 31 martie 2011.
Actul normativ care se preocupă de această problemă este Legea nr. 210 din 31 decembrie 1999, numită chiar Legea concediului paternal, publicată în Monitorul Oficial nr. 654 din 31 decembrie 1999.
Într-o Decizie aparținând Curții de Casație franceze (numărul 09-73050), pronunțată în data de 7 martie 2012, s-a analizat cazul unor demisii determinate de către angajator, angajații având, așadar, consimțământul viciat. Concret, un număr de opt salariați erau angajați ca șoferi în cadrul unei societăți specializate în sacrificarea, prelucrarea și distribuția cărnii de porc. Societatea a decis să închidă departamentul de transport din cadrul său, astfel încât șapte dintre salariați și-au dat demisia într-o perioadă relativ scurtă, situată între iunie 1998 și ianuarie 1999.
Ca și în cazul celorlalte tipuri de concediu analizate, actul normativ care se preocupă de acest concediu specific îl reprezintă O.U.G. nr.158/2005. În capitolul al treilea, Ordonanța reglementează situația celor aflați în pericolul de a se îmbolnăvi și de a nu mai putea presta munca, la fel ca și statutul celor care se regăsesc într-o perioadă de recuperare și de redobândire a capacității de muncă, subsecventă unei probleme de sănătate.
Principalul act normativ care reglementează acest tip de concediu îl reprezintă O.U.G. nr.158/2005, la fel ca și în cazul concediului deja analizat, privind incapacitatea temporară de muncă. Ordonanța de urgență ne indică perioada maximă a acestui tip de concediu, la fel ca și condițiile speciale de acordare a acestuia. Din punct de vedere juridic, acordarea concediului de maternitate are ca efect suspendarea contractului individual de muncă al angajatei vizate, așadar nu se va mai presta munca și nu se va mai plăti salariul, în timpul concediului.
Având în vedere contextul general al desfășurării raporturilor de muncă în România, am decis să analizăm reglementările privitoare la concedii, într-o manieră structurată, astfel încât, în perioada următoare, vor fi dezbătute principalele tipuri de concedii, făcându-se precizările necesare și utile, atât pentru angajați, cât și pentru angajatori, din punct de vedere legislativ.
Atunci când suntem rugați să ne imaginăm un loc de muncă ideal, mulți dintre noi au în minte o atmosferă plăcută, sarcini rezonabile și manageri înțelegători. Mai mulți, însă, visează la un mediu de lucru competitiv care oferă șanse reale de avansare pe scara ierarhică, existând posibilitatea de a fi promovat, pe măsură ce se adună anii de experiență sau pur și simplu, proiectele de succes.
De multe ori, situațiile stresante de la locul de muncă, determină angajații să adopte comportamente indezirabile sau să se implice mai puțin în activitățile prevăzute în fișa postului, așadar obligatorii. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că oamenii tind să răspundă în mod natural stresului, prin felurite strategii cognitive, concretizate în maniere distincte de gândire și acțiune pentru remedierea aspectelor negative ale unor situații stresante. Strategiile de acest gen poartă denumirea de strategii de coping sau de adaptare.
Prin Hotărârea de Guvern nr.500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților s-a instituit în sarcina angajatorilor obligația de a înființa și transmite la Inspectoratul Teritorial de Muncă, un registru general de evidență a salariaților și de a-l prezenta inspectorilor de muncă, atunci când acest registru este solicitat.
La 31 martie 2011, în fața Curții de Justiție Europene a fost introdusă de către Tribunalul din Napoli (Italia) o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, cauza purtând denumirea „Giuseppe Sibilio / Comune di Afragola” (C-157/11). În cadrul acțiunii, instanța italiană a formulat două întrebări, la care Curtea a răspuns în hotărârea din 15 martie 2012.