În conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 158/2005 modificată, asigurații au dreptul și la două forme de concedii specifice, dedicate îngrijirii copilului bolnav și riscului maternal. Cu privire la acesta din urmă, trebuie menționat faptul că el se acordă în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 25/2004. Tot în aceste acte normative sunt prezentate o serie de clasificări importante ce au în vedere agenții, procedeele și condițiile de muncă susceptibile să prezinte un risc specific de expunere, care ar putea naște dreptul la concediul de risc maternal.
Concediul pentru îngrijirea copilului bolnav
Asigurații au dreptul la concediu și indemnizație pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, excepție făcând cazul copilului cu handicap, pentru afecțiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani.
De acest tip de concediu pot beneficia:
- mama copilului;
- tatăl copilului, în cazul în care mama acestuia nu beneficiază de același concediu;
- tutorele căruia i-a fost încredințat copilul spre creștere și educare, ori în plasament familial.
Firește, pentru a putea obține această indemnizație aferentă concediului pentru îngrijirea copilului bolnav, este necesară îndeplinirea stagiului de cotizare.
Indemnizația, în această situație specială, este de 85% din media veniturilor obținute în ultimele 6 luni de către asigurat, suportându-se integral din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Aceasta se acordă pe baza certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie, respectiv a certificatului pentru persoanele cu handicap, emis în condițiile legii, după caz.
Duratade acordare a indemnizației este de maximum 45 de zile calendaristice pe an pentru un copil, cu excepția situațiilor în care copilul este diagnosticat cu boli infectocontagioase, neoplazii, este imobilizat în aparat gipsat sau este supus unor intervenții chirurgicale. În aceste situații excepționale, durata diferă, fiind stabilită, de la caz la caz, de către medicul curant, ea putând chiar să depășească 90 de zile dacă există o recomandare în acest sens, din partea medicului specialist, avizată de medicul expert al asigurărilor sociale.
Concediul de risc maternal
Acest tip de concediu, din punct de vedere juridic, conduce către suspendarea contractului individual de muncă, fiind determinat de existența unui risc pe care ar trebui să-l suporte o salariată gravidă, risc ce o poate afecta pe aceasta, ori chiar direct pe copil. Pentru ca prevederile legale să opereze, riscul maternal trebuie să izvorască din specificul locului de muncă. Vom prezenta o serie de asemenea elemente riscante, spre finele analizei noastre.
În cazul apariției unor riscuri pentru sănătatea sau securitatea mamei salariate, ori a copilului, dacă salariata este gravidă, lăuză, sau alăptează, riscurile avându-și originea în munca specifică efectuată de către aceasta, angajatorului îi revin câteva obligații:
- angajatorul va fi obligat să-i modifice condițiile de muncă și/sau orarul de muncă, în funcție de posibilitățile pe care le are la îndemână;
- în situația în care nu este posibilă niciuna dintre măsurile amintite, angajatorul are obligația de a-i repartiza salariatei un alt loc de muncă, unul în care să nu se regăsească riscurile respective.
Dacă angajatul nu poate dispune modificarea condițiilor de muncă și nici nu poate, în mod obiectiv, să pună la dispoziția angajatei un alt loc de muncă, salariatei nu-i rămâne decât opțiunea de a solicita concediul de risc maternal, atașând recomandarea primită din partea medicului specialist.
Toate modificările ce operează în situații de acest gen trebuie să țină cont de recomandările făcute de medicul de medicina muncii, însă avându-se în vedere o altă condiție specială: modificarea locului sau condițiilor de muncă nu trebuie să afecteze veniturile salariatei. Cu alte cuvinte, salariul trebuie să rămână cel puțin același.
Pentru a putea beneficia de acest concediu, salariata are obligația de a informa angajatorul cu privire la existența stării de graviditate. O reglementare normală, de altfel, fiind un lucru bine știut faptul că angajatorul nu poate, în alte condiții, să afle despre existența unei sarcini, fiind interzisă chestionarea angajatei cu privire la aspecte ce țin de viața privată. Odată informat, angajatorul trebuie să efectueze o evaluare, colaborând cu medicul de medicina muncii, prin care să contureze exact riscurile ce însoțesc activitatea salariatei în cauză, ce ar putea-o pune în pericol. Toate cele constatate se vor consemna într-un raport de evaluare detaliat.
Concediul de risc maternal se poate acorda în mai multe momente, în funcție de alegerea angajatei. El poate fi înainte de solicitarea și intrarea în concediul de maternitate, ori după data revenirii din concediul post-maternal obligatoriu, câtă vreme nu se solicită concediul pentru creșterea și îngrijirea copilului de până la 2 ani. Durata concediului de risc maternal poate fi de maxim 120 de zile, acordate într-una sau mai multe etape, gradual.
Indemnizația corespunzătoare acestui tip de concediu nu ține cont de stagiul de cotizare, ca în restul situațiilor, fiind suportată din bugetul asigurărilor sociale de stat și având un cuantum de 75%. Pe parcursul concediului de risc maternal, este absolut interzisă concedierea salariatei, cu excepția situației în care postul său este desființat din motive obiective, precum dificultățile financiare sau reorganizarea unității, ori chiar anumite transformări importante ce înlătură postul specific pe care angajata îl ocupase. Chiar și în situația intervenirii unor asemenea evenimente, există posibilitatea contestării deciziei în instanță, în cazul în care angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile, el fiind nevoit să probeze în fața instanței împrejurările concrete care au condus la desființarea postului salariatei, motiv al concedierii.
Comentarii