Dacă clauza de confidențialitate este reglementată de art. 26 din Codul muncii, alături de clauza cu privire la formarea profesională, clauza de neconcurenţă și clauza de mobilitate, obligația privind secretul profesional rezultă din prevederile art. 39 alin. (2) lit. f) obligaţia de a respecta secretul de serviciu.
Astfel, prin clauza de confidenţialitate, potrivit art. 26 alin. (1) din Codul muncii, părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
Reglementarea clauzei de confidenţialitate se justifică prin aceea că părţile, cu ocazia încheierii şi apoi a executării contractului, iau cunoştinţă despre date şi informaţii provenind de la fiecare dintre ele, iar unele dintre acestea au, evident, un caracter confidenţial. De altfel, în art. 17 alin. (7) din acelaşi Cod, se prevede că, referitor la informaţiile furnizate salariatului, prealabil încheierii contractului individual de muncă, între părţi poate interveni un contract de confidenţialitate.
Sancţiunea care se aplică în caz de nerespectare a obligaţiei asumate de oricare dintre părţi constă în plata de daune-interese. Aceasta presupune ca cel vătămat (angajatorul sau salariatul) să sesizeze instanţa competentă, să probeze existenţa clauzei, lezarea dreptului său şi producerea pagubei. Desigur că încălcarea obligaţiei asumate prin contractul individual de muncă poate determina şi răspunderea disciplinară a salariatului vinovat.
Mai mult, din redactarea art. 26 alin. (1) din Cod rezultă că inserarea clauzei în contract produce efecte pentru ambele părţi, inclusiv pentru angajator, conform art. 40 alin. (2) lit. i) „să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor".
Însă așa cum a fost reținut în doctrină în sens restrâns și expres, obligația de confidențialitate reprezintă tot o obligație a salariatului de a respecta secretul de serviciu, de unde rezultă că trebuie făcută distincția între obligația de confidențialitate incidentă – cu caracter limitat – sub forma obligației de a respecta secretul de serviciu și clauza de confidențialitate. Mai mult, spre deosebire de secretul de serviciu care trebuie respectat doar pe durata valabilității contractului individual de muncă, clauza de confidențialitate poate să producă efecte și după încetarea contractului individual de muncă, care spre deosebire de clauza de neconcurență, trebuie obligatoriu să preexiste acestui moment (pe parcursul executării respectivului contract).
Comentarii
A nu se face confuzie cu LEGEA nr.182 din 12 aprilie 2002- privind protecţia informaţiilor clasificate si HG nr. 781/2002 privind protectia informatiilor secrete de serviciu
da bineinteles este o chestiune separata care se refera la o anumita categorie de salariati