s
Înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat, în decizia nr.11 din dosarul nr.8/2013, că instanța competentă să soluționeze contestația unui salariat împotriva unei sancțiunii disciplinare aplicate de către angajator, o poate înlocui cu o altă sancțiune disciplinară, dacă se constată că prima sancțiune este greșit individualizată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat în cadrul ședinței din din 8 octombrie 2012 un număr de două recursuri în interesul legii, de interes pentru domeniul dreptului muncii și securității sociale.
Laura Codruţa Kovesi, Procurorul General al României, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la existența în practica judiciară a unui punct de vedere unitar cu privire la „Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. 6 din O.U.G nr. 1/2010 privind unele măsuri de încadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar şi ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în situaţia recalculării salariilor de bază ale cadrelor didactice începând cu 01.01.2010.”
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4 din 12 martie 2012 (Dosarul 1/2012) privind examinarea recursului in interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2012. Aceasta a sesizat existența unei practici neunitare în ceea ce privește interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.8 alin.2 şi art.11 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă şi ale art. 238 alin. 1 şi art. 241 alin. 1 din Codul muncii, texte de lege în vigoare anterior adoptării Legii nr. 40/2011 şi Legii nr. 62/2011, cu privire la efectele clauzei din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi care nu a fost anulată, prin care părţile convin să nu se acorde drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unităţi, cât şi în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Procurorul General al României, Laura Codruţa Kövesi, a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție un recurs în interesul legii în urma constatării existenței în practica judiciară a unui punct de vedere neunitar cu privire la „Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 în referire la modul de stabilire a stagiului complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 în baza dispoziţiilor Legii nr.3/1977”.
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 29 martie 2012, a fost publicată Decizia ICCJ nr. 1 din 16 ianuarie 2012 (Decizia 27/2011) privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2010 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2010, în procedura de executare silită a titlurilor executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
În ședința din 12 martie, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat împotriva admiterii recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Timişoara referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi art. 11 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă şi dispoziţiilor art. 238 alin. (1) şi art. 241 alin. (1) din Codul muncii, texte legale în vigoare anterior adoptării Legii nr. 40/2011 şi Legii nr. 62/2011, cu privire la efectele clauzei din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi care nu a fost anulată, prin care părţile convin să nu se acorde drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unităţi, cât şi în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
În nr. 1/2012 al Revistei de drept social-dreptul muncii și securității sociale, fondator av. Costel Gîlcă, editura Rosetti Internațional a fost publicat articolul avocatei Anca-Elena Burghelea: „Decizia nr. 29 din 12.12.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie: recursul în interesul legii privind recalcularea pensiilor speciale.”
Ministerul Public a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pe 26 ianuarie un punct de vedere cu privire la sesizarea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Timişoara, în problema de drept vizând: „Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.8 alin.2 şi art.11 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă şi ale art. 238 alin. 1 şi art. 241 alin. 1 din Codul muncii, texte de lege în vigoare anterior adoptării Legii nr. 40/2011 şi Legii nr. 62/2011, cu privire la efectele clauzei din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi care nu a fost anulată, prin care părţile convin să nu se acorde drepturile salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unităţi, cât şi în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate ”.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a analizat și respins în ședința din 16 ianuarie 2012 recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.71/2009, modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.18/2010 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.45/2010, în procedura de executare silită a titlurilor executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2012, a fost publicată Decizia ICCJ nr. 26 din 14 noiembrie 2011 (Decizia 26/2011) privind examinarea recursurilor în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași cu privire la practica judiciară neunitară referitoare la stabilirea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului în cazul sarcinii multiple, pentru intervalul anterior apariției Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiile de conducere ale Curţilor de Apel Braşov, Cluj, Craiova şi Galaţi privind aplicarea dispoziţiilor Legii nr.119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constituţie, art. 1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 14 din Convenţie, referitor la recalcularea pensiilor prevăzute de art.1 din lege.
În data de 23 august 2011, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a înaintat un recurs în interesul legii privind practica neunitară în aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2010 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 45/2010 în procedura de executare silită a titlurilor executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.