s
Într-o speță, o angajată în calitate de manager de magazin a fost demisă pentru abatere disciplinară gravă. Aceasta s-a adresat Tribunalului Muncii pentru a contesta decizia și a cerut reclasificarea deciziei angajatorului în concediere fără cauză reală și serioasă.
În speță, un angajat în calitate de tehnician senior a fost condamnat de către o instanță penală la opt ani de închisoare. Salariatul a fost ulterior concediat, dar considerând că demiterea sa a fost fondată pe un fapt derivat din viața sa privată, acesta s-a adresat Tribunalului Muncii cu cererea de stabilire a lipsei de cauză reală și serioasă a demiterii.
În speță, o salariată a unui spital francez, angajată în baza unui contract „d’accompagnement dans l’emploi” (asemănător celui de ucenicie din legislația românească) a fost concediată pentru abatere disciplinară gravă, fără preaviz sau indemnizație de concediere, pentru că a refuzat să își reglementeze situația cu privire la vaccinarile obligatorii pe care trebuie să le aibă persoanele care lucrează în spital.
Curtea de Casație franceză a reținut în decizia nr. 11-21494 din 12 septembrie 2012 că refuzul unui angajator la o cerere de modificare a programul de lucru la revenirea din concediul de maternitate a unei salariate ține de puterea de direcție a angajatorului, acesta neputând fi acuzat că decizia sa aduce atingere dreptului la viață personală și de familie a angajatei.
Un angajat nu comite cu necesitate o abatere prin refuzul de a executa o instrucțiune a angajatorului său contrară reglementărilor, după cum a reținut Curtea de Casație franceză în decizia nr. 11-12875 din 13 iunie 2012. În speță, un șofer de camion care a refuzat să facă un transport dispus de către angajatorul său a fost notificat de demiterea sa pentru abatere disciplinară gravă (pierzând astfel beneficiul de preaviz și indemnizația de concediere).
În Statele Unite ale Americii, o chelneriță din lanțul de pizzerii Papa John's Pizza a fost demisă după ce a numit "doamnă cu ochii oblici" o clientă de origine asiatică la recepția într-un restaurant din New York. Clienta în cauză a postat ulterior pe contul său de Twitter, o fotografie a bonului de casă care, în loc de numele său, conținea sintagma "doamna cu ochi oblici". Aceasta a scris, de asemenea, adresându-se direct lanțului de pizzerii "Hei, @PapaJohns, doar pentru informarea voastră, numele meu nu este „doamna cu ochii oblici ".
Într-o speță, o angajată în calitate de tehnician dentar a fost trimisă în concediu medical și apoi concediată pentru perturbări grave ale activității societății, angajatorul considerând că este nevoie înlocuirea definitivă a acesteia.
Atunci când un angajat este gasit în stare de ebrietate la locul său de muncă, acesta poate fi sancționat sau chiar concediat. Codul muncii francez interzice venirea sau rămânerea la locul de muncă a unei persoane în stare de ebrietate (articolul R. 4228-21).
În acest caz, o angajată în calitate de ospătar, după un concediu medical a beneficiat de o reclasificare pentru handicap. Angajatorul i-a dat preaviz de două ori angajatei pentru a merge la o vizită medicală pentru reluarea activității, dar aceasta nu a răspuns citațiilor, motiv pentru care acesta a decis demiterea salariatei pentru abatere disciplinară.
Într-o speță, o angajată în calitate contabil a fost concediată pentru abatere disciplinară, fiind acuzată de insubordonare și denigrarea unui coleg de muncă. Salariata a considerat că nu a comis niciun abuz în ceea ce privește libertatea sa de exprimare prin trimiterea unei scrisori Directorului de Resurse Umane nu conținea afirmații defăimătoare, abuzive sau excesive.
Un angajat care refuză în timpul unui concediu medical o schimbare a condițiilor sale de muncă nu încalcă obligația de loialitate a angajatului. În speță, o angajată part-time în calitate de trainer, a cărui angajator i-a cerut în timpul unui concediu medical ca din momentul reluării activității să lucreze într-o singură locație. Aceasta a refuzat, după care a fost concediată pentru abatere disciplinară.
Continuând să vină la lucru în zilele de duminică, în ciuda instrucţiunilor contrare, un angajat implică răspunderea penală a angajatorului său, care justifică demiterea salariatului, după cum a reținut Curtea de Casație franceze în hotărârea nr. 11 – 13249 din 26 iunie 2012.
Un angajat al unei firme de pompe funerare a fost demis din cauza refuzului său de a se prezenta la o vaccinare obligatorie împotriva hepatitei B. Angajatul a susţinut că vaccinarea îl expunea la riscul de a contracta o boala si că refuzul său nu constituie motiv de concediere.
In speta, un angajat al unei asociații de întreprinderi a fost pus la dispozitie uneia dintre companii pentru o perioadă de un an. Angajatul a demisionat din cadrul asociației şi a fost reangajat în ziua următoare de către societatea la care fusese detașat, având prevăzută o perioadă de probă de o lună. La mai puțin de o lună de la începerea noului contract, compania a decis încetarea perioadei de proba și a contractului salariatului.
În cazul concedierii pentru motive disciplinare, legislaţia franceză prevede respectarea unei anumite proceduri, care implică în principal convocarea angajatului vizat la o întâlnire preliminară concedierii pentru motive disciplinare, urmată de înmânarea scrisorii de concediere motivată, în termenele stabilite de lege.
În Italia, în cazul anulării deciziei de concediere, se aplică norme diferite în ceea ce priveşte drepturile lucrătorilor concediaţi nelegal, în funcţie de dimensiunea întreprinderii care a dispus concedierea.
O femeie din New Jersey, angajată în calitate de operator introducere date la un magazin de lenjerie, a intentat un proces angajatorului pentru discriminare religioasă și pe motive de sex, susținând că managerul său a concediat-o fiind nemulțumit de ținuta cu care venea îmbrăcată la muncă, considerând că aceasta „distrage atenția”, punând în evidență mult prea mult bustul mare al angajatei.
Într-o speță, un salariat francez a fost angajat în 2003 de o întreprindere în calitate de machetist în baza unui contract cu durată determinată de șapte luni. Raporturilor de muncă au continuat, salariatul beneficiind ulterior de un contract pe durată nedeterminată. În 2006, angajatul a fost concediat.
Angajatorul are dreptul de a modifica locul de muncă pentru angajaţii săi, chiar şi în lipsa unei clauze de mobilitate. Condiția care se impune prin lege este ca această modficare să se producă în aceeaşi zonă geografică în care salariatul își desfășura activitatea înaintea intervenirii schimbării.
În anumite cazuri, un salariat poate fi concediat pentru motive care țin de viața privată a acestuia. Acest principiu a fost stabilit de Curtea de Casație franceză prin mai multe hotărâri luate de-a lungul timpului. Se poate proceda la o astfel de concediere în condițiile în care, ținându-se cont de natura atribuțiilor angajatului și de rolul său în întreprindere, acesta a cauzat un prejudiciu companiei angajatoare (Curtea de Casație, 22 ianuarie 1992, nr. 90 – 42517).
În data de 30 ianuarie 2012, Administrative Review Board s-a pronuțat într-un caz de concediere a unui salariat angajat într-o acțiune protejată de lege. Potrivit unor acte normative, un angajator nu are dreptul de a concedia sau discrimina un salariat în vreun fel în condițiile în care acesta s-a angajat într-o astfel de acțiune protejată.
Într-o decizie din 15 noiembrie 2011, Curtea de Apel din Rouen (Franța) a reținut că simpla existenţă a unor afirmații ofensive şi defăimătoare pe profilul de Facebook al unui angajat nu este suficientă pentru a justifica concedierea acestuia. Angajatorul trebuie să demonstreze, de asemenea, caracterul public al declaraţiilor făcute, arătând, prin urmare, care sunt setările de confidenţialitate ale contului angajatului.
Denigrarea unui superior ierarhic printr-un mail privat trimis în afara timpului și locului de muncă nu constituie o acțiune care să justifice o concediere pentru abatere gravă, potrivit deciziei Curții de Casație (franceze) din 26 ianuarie 2012 (nr. 11-10189).
În decizia sa în cazul C Tripon. România (cererea nr 27062/04), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat, în unanimitate, inadmisibilitatea cererii unui angajat vamal care a contestat lipsa de respect a dreptului său la prezumţia de nevinovăţie ca urmare a concedierii din cauza arestului său preventiv, înainte de a fi condamnat pentru faptele aduse în vedere. Acesta a considerat că o măsură convenabilă în acest caz ar fi fost să îi fie suspendat contractul de muncă până la decizia instanțelor competente.
Un asistent social, angajat în cadrul Asociaţiei ortodoxe Sfântul Stelian, a fost concediat la începutul lunii martie, fostul angajat susținând că la baza deciziei de demitere se află opțiunile sale religioase diferite. Pe de altă parte, reprezentanții Asociației își motivează gestul prin existența unor dificultăți economice, care au impus o restrângere de personal.