În nr.7/2011 al Revistei de Drept Social-dreptul muncii și securității sociale, fondator av. Costel Gîlcă, editura Rosetti Educațional, a fost publicat articolul „Dorința de putere a hărțuitorului: numitor comun pentru hărțuirea morală și hărțuirea sexuală la locul de muncă” al avocatei Anca-Elena Burghelea.
Articolul tratează două fenomene care au luat amploare în ultima perioadă și au beneficat de o atenție aparte în literatura de specialitate, hărțuirea morală și hărțuirea sexuală la locul de muncă. Ideea de bază a lucrării se referă la dorința de puterea a hărțuitorului, ca motor al determinării unui act de hărțuire, fie ea morală sau sexuală.
În ciuda amplorii fenomenului de hărțuire în relațiile de muncă, în ultimele modificări ale Codului muncii nu este luat în considerare și nu beneficază de reglementări noi care să clarfice situația. În prezent, nici legislația penală, nici legislația muncii nu incriminează hărțuirea morală produsă în contextul îndeplinirii obligațiilor de serviciu.
Consecințele sociale și umane ale unor astfel de fapte pot fi teribile, chiar dacă actele în cauză sunt aparent inofensive. Hărțuirea morală, latura omisă de legislația românească, este cea mai prezent în cadrul relațiilor de muncă, dar și cea mai greu de dovedit. În consecință, este nevoie de o reglementare expresă a acesteia în Codul muncii. De asemenea, este necesară stabilirea unor norme cât mai clare cu privire la hărțuirea sexuală.
Noile reglementări ar trebui să cuprindă cel puțin: un câmp de aplicare extrem de larg, astfel încât să fie aplicabil tuturor relațiilor de muncă, atât din sectorul public, cât și din cel privat, definirea hărțuirii, modalitățile de prevenire și combatere, proceduri corespunzătoare de rezolvare, sarcina probei și sancțiuni.



Comentarii
Intr-adevar, consecintele sunt teribile; numai ca sunt atat de sceptica in legatura cu faptul ca vreo prevedere ar mai salva angajatul. Cu ce ar putea proba amaratul hartuit, cand si umbra de curaj al unui coleg ce ar dori sa depuna marturie, dispare cand este amenintat (fara martori) ca va ramane pe drumuri; cand administratorul SRL-ului de provincie, plin de bani munciti de sclavii inselati si umiliti, clamandu-si relatiile pe care le are nu numai in zona "elitista" dar si in zona "rau famata", ii sopteste colegului la ureche, violandu-i amaratul de spatiu intim, ca va fi rau de familia lui... Hartuirea nu se petrece, asa, deodata, la vedere...mai intai esti izolat de colectiv, esti dezinformat, pe colegi ii minte ca esti un nemernic, pe tine, ca ei sunt, ca ai zis ceva rau de ei, pe tine ca au zis de tine, pe ei, ca ai facut ceva reprobabil, pe tine, ca ei sunt niste hoti,...dupa care urmeaza atacul decisiv... se ajunge pana la a-ti pune substante periculoase in loc de antiseptic, daca nu cedezi si nu pleci cu capul plecat...
E bine sa fie stipulat in norme, si va felicit ca v-ati gandit la asta; dar cati or sa poata dovedi? sigur ca si 1 la mie, ar fi, totusi, un castig pentru o societate mai curata si poate ca s-ar mai speria atotputernicii astia care au pierdut simtul realitatii, pentru ca se cred baroni, boieri,..provincia e un prapadit cartier din fanar, unde asa-zisa aristocratie (administratori SRL) sunt nu numa' mana'n mana cu functionarii institutiilor statului, dar si cu lumea interlopa. Sunt in fapt niste mari frustrati, iar dorinta lor de putere este chiar expresia acestor frustrari... hartuirea morala este indreptata asupra celor pe care acestia ii urasc, pentru ca sunt onesti, si mai destepti ca ei...pentru ca frustratii nu suporta in preajma decat prostanaci servili , umili, incompetenti, ce pot fi manipulati cu usurinta... dar ce mijloace ar putea avea un salariat sa dovedeasca asemenea fapte, ca sa nu ramana o prevedere legala in plus , pe o hartie?
Situatia prin care am trecut a imbracat toate formele posibile de hartuire morala. Toti cei din jur au "bagat capetele in nisip" si-i duc mai departe posetuta, se duc sa-i cumpere tigari, ii spala porcheul...
Un folos cat de mic, il poate avea o asemenea prevedere legala, desi traim intr-o cloaca de coruptie aproape generalizata, intr- o societate aproape alienata...(?)