Cel de-al doilea articol din nr. 6/2011 al Revistei de Drept Social – dreptul muncii şi securităţii sociale („Cercetarea disciplinară a salariatului în cazul sancţionării acestuia cu avertisment scris în contextul noilor reglementări”) aparține avocatului Răzvan Vasiliu.
Acesta face o trecere în revistă a reglementărilor privind sancțiunea disciplinară în vechea și noua legislație a muncii, punând accentul pe cercetarea disciplinară în cazul aplicării sancţiunii disciplinare a avertismentului.
Potrivit Codului muncii, răspunderea disciplinară poate fi antrenată numai în cazul salariaţilor, prerogativa disciplinară aparţinând exclusiv angajatorului, acesta fiind în măsură ca, în urma cercetării disciplinare, să decidă aplicarea sau nu a unei sancţiuni disciplinare.
Avocatul Răzvan Vasiliu se poziționează împotriva ideii, prezente în acest moment, conform căreia, în anumite situații, în cazul avertismentului scris nu este nevoie de cercetare disciplinară deoarece este o sancţiune de mică importanţă. Poziția este motivată, în principal, de faptul că efectuarea cercetării disciplinare reprezintă o garanție a dreptului la apărare al salariatului.
Comentarii
ei na...acuma decizia poate fi contestata...dreptul la aparare fiind garantat totusi..iar sanctiunea fiind cea mai mica nu e cazul sa pierzi vremea cu procedura...parerea mea....nu vad de ce un angajator ar aplica sanctiunea asta fara sa fi fost ceva (sa fi fumat angajatu sa fi scuipat pe jos sa fi uitat becu aprins)...hai sa nu exageram