s Concediile în România (II): Concediul de maternitate
29 Martie 2012

Concediile în România (II): Concediul de maternitate

Principalul act normativ care reglementează acest tip de concediu îl reprezintă O.U.G. nr.158/2005, la fel ca și în cazul concediului deja analizat, privind incapacitatea temporară de muncă. Ordonanța de urgență ne indică perioada maximă a acestui tip de concediu, la fel ca și condițiile speciale de acordare a acestuia. Din punct de vedere juridic, acordarea concediului de maternitate are ca efect suspendarea contractului  individual de muncă al angajatei vizate, așadar nu se va mai presta munca și nu se va mai plăti salariul, în timpul concediului.

 

Cine poate beneficia de concediul de maternitate?

           

De acest tip de concediu beneficiază doar femeia salariată care a ajuns în starea de graviditate și care este asigurată conform legii. Persoanele aflate în această situație au dreptul la concedii pentru sarcină și lăuzie, perioadă în care vor beneficia de indemnizația de maternitate. Aceleași drepturi le sunt recunoscute și femeilor care nu se mai află în această situație, dacă nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calității de asigurat, câtă vreme se poate dovedi prin acte oficiale eliberate de către angajatori, faptul că această pierdere nu le este imputabilă angajatelor. În cel din urmă caz, baza de calcul a indemnizației de maternitate se constituie din media veniturilor lunare pe baza cărora s-a calculat contribuția pentru concedii și indemnizații, din ultimele 6 luni anterioare datei pierderii calității de asigurat.

 

Care este durata legală a concediului de maternitate?

 

Concediul de maternitate se întinde, conform art.23 din O.U.G. nr.158/2005, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice. În mod practic, concediul se acordă în 2 etape succesive. Astfel, se vor acorda 63 de zile de concediu înainte de naștere și concediul de lăuzie, pentru o perioadă egală, tot de 63 de zile, după naștere.

La nivel teoretic, perioadele sunt egale. Practic însă, prin O.U.G. nr.96/2003 s-a instituit o obligație specială, în sarcina oricărei mame, și anume aceea de a efectua un minimum de 42 de zile de concediu postnatal, indiferent de maniera de compensare a concediilor. Această prevedere vine în completarea celei conform căreia se permite ca un concediu pentru sarcină și lăuzie să se compenseze în funcție de opțiunea mamei beneficiare și de recomandarea medicului specialist, ginecolog. Ținând cont de această dispoziție suplimentară, putem afirma fără putință de tăgadă două chestiuni. În primul rând, concediul maternal postnatal nu poate avea mai puțin de 42 de zile. În al doilea rând, concediul maternal prenatal poate avea, în acest context, un maximum de 84 de zile.

În privința persoanelor cu handicap, art.24 alin.3 al Ordonanței de urgență prevede că acestea beneficiază, la cerere, de concediu pentru sarcină, începând cu luna a 6-a de sarcină.

În ceea ce privește situația copilului născut mort sau situația în care copilul moare în perioada concediului de lăuzie, indemnizația de maternitate se acordă pe toată durata concediului.

 

Care sunt condițiile obligatorii pentru a beneficia de concediul de maternitate?

 

Pe lângă faptul că trebuie ca angajatele să se încadreze în categoriile expres prevăzute în textul Ordonanței de urgență, analizate mai devreme, mai există o serie de condiții ce trebuie îndeplinite de către acestea. Astfel, vor putea beneficia de concediul de maternitate și de indemnizație, acele salariate care în ultimele 12 luni anterioare concediului, au un stagiu de cotizare de minim 1 lună de zile, sau durate asimilate legal, precum și angajatele care din motive neimputabile lor nu mai au calitatea de asigurat, fiindu-le încetat raportul de muncă, dacă acestea nasc în termenul amintit, de 9 luni de la data pierderii calității de asigurat.

Stagiul de cotizare este constituit din perioada în care angajatorul a contribuit prin plată, cu acea cotă expres prevăzută în art.25, de 85% din baza de calcul, adică din fondul dedicat.

 

Care sunt perioadele asimilate stagiului de cotizare?

 

În primul rând, trebuie stabilit înțelesul legal al acestor perioade asimilate stagiului de cotizare. Acestea reprezintă acele perioade de timp în care – deși angajata nu a contribuit cu cota obligatorie – ea va continua să aibă dreptul la indemnizația de maternitate.

Aceste perioade sunt următoarele:

  • perioada concediului medical;
  • perioada de urmare a unor cursuri universitare, urmată de absolvire;
  • perioada concediului pentru creșterea copilului.

Aceste perioade vor fi însă luate în considerare doar dacă nu se suprapun cu perioadele în care angajata a contribuit la fondul de asigurări sociale. În cazul în care angajata nu se regăsește într-o perioadă asimilată de acest fel, și nici nu a contribuit suficient timp la fondul de asigurări, ea nu va putea beneficia de indemnizația de maternitate.

 

Cine plătește indemnizația de maternitate?

 

Această indemnizație specială se plătește integral din Fondul Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, un fond național, iar certificatul medical eliberat conform legii, reprezintă un veritabil ordin de plată pentru încasarea indemnizației de la angajator, lunar, odată cu lichidarea drepturilor salariale, ca și pentru restul salariaților. Certificatul medical amintit se eliberează de către medicul de familie sau de medicul specialist ginecolog, fără acest document angajata neputând beneficia de plata indemnizației de maternitate.

Indemnizația este supusă termenului de prescripție general, de 3 ani, în sensul în care se poate cere plata acesteia în cei 3 ani, în cazul în care angajata nu a beneficiat de indemnizație deși îndeplinea condițiile legale.

 

Care sunt situațiile în care nu se plătește indemnizația de maternitate?

 

Indemnizația de maternitate nu se va plăti în următoarele situații:

  • cazul decesului beneficiarului;
  • cazul neîndeplinirii obligațiilor legale;
  • cazul schimbării domiciliului în alt stat, cu care România nu are o Convenție de asigurări sociale;
  • cazul schimbării domiciliului în alt stat, cu care România are Convenție de asigurări sociale (situație în care va plăti indemnizația acel stat, iar nu statul român).

Va urma: concediul pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă.

Contor: 3674 afișări

Larisa Ștefana Mihalache, 29 martie 2012 08:41

Calificativ

Comentarii

Comentarii
 
banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner