În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 29 martie 2012, a fost publicată Decizia ICCJ nr. 1 din 16 ianuarie 2012 (Decizia 27/2011) privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2010 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2010, în procedura de executare silită a titlurilor executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
În hotărâre se menționează că prin coraborarea acestui petit al sesizarii cu motivele prezentate în susținerea recursului în interesul legii, reiese că problema de drept divergent solutionață de instanțele judecătorești prin hotărâri irevocabile a fost generată de lipsa unui punct de vedere unitar asupra aplicarii dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009 în cauzele având un obiect ce implică incidența acestor texte (contestații la executare formulate împotriva actelor de executare ori împotriva refuzului executorilor judecătorești de a începe executarea silită, cereri de validare a popririi etc.) și statuarea diferită asupra compatibilității acestor norme cu principiile conținute în art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului si art. 1 din Primul Protocol adițional, astfel cum aceste principii au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Deciziile instanțelor naționale
1. Unele instanțe, în soluționarea cauzelor ce implicau incidența dispozițiilor art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, au făcut aplicarea acestor texte fie fără a analiza compatibilitatea lor cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din Conventia europeană a drepturilor omului și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, fie constatând compatibilitatea acestora cu normele convenționale menționate
S-a apreciat că prevederile menionate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, cu modificările și completarile ulterioare, consacră un impediment legal, de ordine publică, pentru declanșarea sau continuarea executarii silite.
Totodata, s-a reținut că prin adoptarea și aplicarea acestui act normativ nu se neaga existența si intinderea drepturilor constatate prin hotarari judecatoresti irevocabile si nici nu se refuza punerea in executare a acestora, ci doar se stabileste o modalitate de executare, justificata de apararea stabilitatii economice a statului.
Măsurile instituite păstrează un raport rezonabil de proporționalitate intre mijloacele folosite (executarea esalonata a platilor stabilite prin hotarari judecatoresti) si scopul urmarit (asigurarea stabilitatii economice a statului) si au un caracter pozitiv, deoarece Guvernul recunoaste obligatia de plata in sarcina autoritatii statale si efectuarea platilor in modalitatea stabilita.
2. Alte instante au concluzionat în sensul incompatibilității normelor art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 cu dispozitiile art. 6 alin. (1) din Conventie si ale art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, consecinta fiind aceea a aplicarii prioritare a dispozitiilor conventionale si a inlaturarii incidentei art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009.
S-a apreciat ca, atat timp cat creditorii detin titluri executorii, constand in hotarari judecatoresti definitive, investite cu formula executorie, debitorul nu poate amana ori intarzia executarea prin adoptarea, la initiativa sa, a unor acte normative prin care sa fie amanata executarea acestora.
Prin neexecutarea creantei stabilite pe cale judiciara se aduce atingere dreptului creditorului la un proces echitabil, recunoscut prin art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, care, potrivit jurisprudentei Curtii de la Strasbourg, cuprinde si executarea hotararii judecatoresti, indiferent de instanta care o pronunta, deoarece, daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila sa ramana fara efect in detrimentul unei parti, dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu (cauzele Sandor contra Romaniei, Immobiliare Saffi impotriva Italiei, Sacaleanu impotriva Romaniei etc.).
Opinia procurorului general al PICCJ
Procurorul general a susținut, în esență, că stabilirea unor reguli speciale de executare a titlurilor executorii, precum și a unui caz de suspendare legală obligatorie a procedurii executarii silite, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 și ordonanțele care au modificat-o, nu aduce atingere substanței înseți a dreptului, în sensul că se recunosc obligațiile de plată stabilite în sarcina autorităților statale, care se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că se impune respingerea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte.
Curtea a adus în discuție două aspecte importante cu privire la modul de deliberare a instanțelor judecătorești naționale :
- Neanalizarea compatibilității normelor prevăzute de art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, cu dispozițiile Convenției și aplicarea exclusivă a dreptului intern, în sens restrictiv.
- Preluarea necritică a constatării compatibilității în discuție cu normele convenționale, conform statuărilor din deciziile Curții Constituționale, prin care au fost respinse excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009.
ICCJ a constatat că numai pe baza evaluării nemijlocite, directe, de către instanțe, în raport cu circumstanțele fiecărei spețe, se poate stabili compatibilitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2010, cu dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului și cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, însă analiza în concret a acestei compatibilități nu poate fi realizată pe calea recursului în interesul legii, întrucât ar exceda obiectul acestuia și competențelor ICCJ, recursul în interesul legii nefiind un recurs național în convenționalitate.
(Sursa: Monitorul Oficial)
Comentarii