Necesitatea flexibilizării relațiilor de muncă, cât și dezvoltarea tot mai accelerată a tehnologiei informației a condus la apariția unor forme alternative de muncă, între care se numără și „teleworking-ul” sau „telemunca”. Având în vedere că în practică această formă de organizare a muncii este deja o realitate, este necesară și oportună introducerea ei și în legislația muncii din România.
Multe state europene au făcut acest pas, cel mai recent exemplu fiind cel al Franței. Din 24 martie a intrat în vigoare așa-numita „lege Warsmann”, Legea cu privire la simplificarea dreptului şi relaxarea procedurilor administrative, care conține numeroase prevederi referitoare la dreptul muncii, printre care se află și introducerea în Codul muncii a teleworking-ului sau telemuncii.
Codul actual al muncii din România nu reglementează în niciun fel conceptele de "telemuncă" şi "telesalariaţi". Totuși, situația s-ar putea schimba în condițiile în care proiectul modificare a Codului muncii propus recent de Blocul Național Sindical ar fi adoptat.
Acesta introduce pentru prima dată în legislația muncii reglementări privind telemunca. Potrivit proiectului, „Telemunca este o formă de organizare a muncii, prin intermediul căreia salariaţii, utilizând tehnologiile informatice, îndeplinesc atribuţiile specifice funcţiei, ocupaţiei sau meseriei pe care o deţin în alt loc decât sediul sau domiciliul angajatorului, după caz.”
La încheierea unui contract de muncă cu prestarea activității prin telemuncă salariatul trebuie să consimtă în mod expres și explicit, el neputând fi sancționat disciplinar în cazul unui refuz de a presta activitatea în aceste condiții.
Conținutul contractului trebuie să facă referire la o serie de elemente ce țin de specificitatea prestării activității prin telemuncă, precum:
a) Locul din care prestează munca telesalariatul;
b) Programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului și modalitatea concretă de realizare a controlului;
c) Obligația angajatorului de a asigura telesalariatului condițiile tehnice necesare prestării muncii, precum și alte facilități utile bunei desfășurări a activității, cu excepția cazului în care părțile nu convin altfel;
d) Lista echipamentelor puse la dispoziția telesalariatului de către angajator etc.
Cel mai important avantaj al acestei forme de muncă este flexibilitatea, atât în ceea ce privește locul de desfășurare a atribuțiilor, cât și organizarea programului de lucru, aspect care este hotărât de către angajat.
Telesalariatul beneficiază de toate drepturile recunoscute prin lege, prin contractele colective de muncă aplicabile și prin regulamentul intern, salariaţilor care au locul de muncă la sediul sau domiciliul angajatorului, după caz.
(Sursa: BNS)
Comentarii