Într-o speță, un angajat al unei companii a primit o propunere de loc de muncă, ca parte a unui contract cu durată nederminată, pentru a ocupa o funcție administrativă. Angajamentul nu a fost ulterior dus până la capăt.
Judecătorii Curţii de Apel au constatat că propunerea constituie o ofertă simplă de muncă şi nu o promisiune a încheierii unui contract. Oferta, care nu a fost acceptată, era, în absenţa unei limite exprese de timp, revocabilă într-un termen rezonabil. În circumstanţele speței, în care este vorba de necesitatea unor angajări rapide pentru asigurarea reluării activității, termenul a fost respectat.
Judecătorii Curții de Casație franceze au reținut în hotărârea nr. 11 – 10486 din 11 iulie 2012 că documentul scris care prevede postul propus şi data de începere a muncii constituie o promisiune de angajare care obligă angajatorul față de beneficiar.
Curtea de Casație a făcut o distincţie între, pe de o parte, promisiunea de locuri de muncă, care angajează autorul, de obicei, angajatorul, și, pe de altă parte, oferta de locuri de muncă simplă, care nu are nici o valoare juridică.
Potrivit unei jurisprudențe constante, promisiunea de angajare are valoare de contract de muncă scris, care prevede funcția propusă şi data de începere a muncii (Curtea de Casaţie,15 decembrie 2010, Nr. 08 - 42951).
Scrisoarea care nu face nici o menţiune asupra funcției, timpului de lucru, remunerației sau datei de angajare constitutie o simplă ofertă de muncă (Hotărârea Curţii de Casaţie din 12 iulie 2006, n 04 - 47938).
(Sursa: Juritravail)
Comentarii