s
În speță, o companie de transport a angajat un director comercial, care după mai multe concedii medicale a fost declarat inapt definitiv la vizita medicala. Compania a concediat angajatul pentru incapacitate de muncă.
În speță, o societate de prelucrare a datelor a procedat la concedierea a două angajate pentru incapacitatea datorată unor boli non-profesionale. Angajatele au cerut plata unor diverse sume ca urmare a încetării contractului lor de muncă.
În speță, compania Onet și-a anunțat la 1 ianuarie 2008 cele cinci angajate de pierderea unor contracte de servicii, condiții în care contractelor lor de muncă urmau a fi preluate de către o altă societate. Noua companie a informat compania Onet și pe cele cinci angajate de faptul că nu le-au fost transferate contractele de muncă de plin drept. Angajatelor li s-a oferit un nou loc de muncă, fără continuitatea vechimii.
În cazul în care nu există un acord scris care să certifice modificarea timpului de lucru săptămânal sau lunar prevăzut inițial în cazul unui angajat cu timp parțial, acesta poate solicita reclasificarea contractului său în contract cu normă întreagă.
Încetarea verbală a raporturilor de muncă este sancționată de jurisprudența franceză de foarte mult timp, dar este deseori dificil pentru angajat să furnizeze dovezi în susținerea afirmațiilor sale. Curtea de Casație a lărgit, prin decizia nr. 11-23738 din 6 februarie, lista de posibilități de probă.
Reorganizarea programului de lucru săptămânal, cu introducerea obligației de a lucra în zilele de sâmbătă și duminică, reprezintă o modificare a contractului de muncă care trebuie supusă acordului salariatului, potrivit hotărârii nr. 12-12953 din 5 iunie 2013.
În acest caz, un angajat în calitate de muncitor calificat, la o companie producătoare de gaze, a fost numit în cadrul Comitetului de Igienă, Securitate și Condiții de muncă și reprezentant supleant al angajaților. El s-a adresat Tribunalului Muncii cu cererea de a-i fi plătit timpul de deplasare la reuniunile delegaților angajaților.
În speță, o angajată a unei companii de transport a fost aleasă și în calitate de membru supleant în consiliul de administrație al întreprinderii. În urma unei dispute cu angajatorul cu privire la poziția ocupată în companie la întoarcerea din concediul de maternitate, salariata, a decis să înceteze unilateral contractul de muncă. Anterior, inspectorul de muncă refuzase autorizarea concedierii sale.
Contractul de ucenicie este un contract care permite angajatorului să beneficieze de serviciile unui ucenic, angajat pe un salariu mai mic, dar în contrapartidă, acesta trebuie să îi asigure pregătirea profesională necesară ucenicului.
În speță, 50 de angajați ai unei societăți în lichidare judiciară (la 11 martie 2010) au fost disponibilizați (pe 22 martie 2010). Ei s-au adresat Tribunalului Muncii pentru a contesta validitatea concedierilor și pentru a cere diferite indemnizații, in special daune-interese pentru încălcarea procedurii de concediere, susținând expirarea mandatelor membrilor consiliului de administrație a întreprinderii și ale reprezentanților personalului care au fost consultați cu privire la procesul de concediere economică.
Reținerea din salariu practicată de către angajator pentru a acoperi amenzile primite în urma contravențiilor rutiere ale salariatului cu un vehicul de serviciu este ilegală, chiar dacă acest aspect este prevăzut în contractul de muncă, după cum reamintește Curtea de Casație franceză în hotârârea nr. 11-27550 din 17 aprilie 2013.
Atunci când un angajat se îmbolnăvește în timpul perioadei de probă iar lipsa acestuia de la locul de muncă se prelungește, angajatorul poate fi tentat să dispună încetarea perioadei de probă. Totuși, dacă nu există alte motive de natură profesională care justifică încetarea contractului de muncă, instanța de judecată poate dispune sancționarea nagajatoului.
În speță, un angajat, care îndeplinea criteriile pentru a ocupa funcția de director adjunct în societatea în care lucra, a fost demis pentru abateri disciplinare grave. El s-a adresat instanței de judecată pentru a obține reparații ca urmare a discriminării pe motive de orientare sexuală.
În acest caz, un salariat angajat ca măcelar a demisionat dar a continuat să lucreze pentru câteva zile, perioadă în care i-a fost reziliat contractul de muncă. El s-a adresat instanției de judecată pentru a solicita reclasificarea încetării intervenite drept concediere fără cauză reală și serioasă.
În speță, un angajat a fost concediat pentru insuficiență profesională. Acesta s-a adresat instanței de judecată pentru a contesta această măsură.
Pentru a renunța în mod corespunzător la obligația de neconcurență a salariatului, angajatorul trebuie să-și facă intenția de a renunța la această clauză cunoscută la data rezilierii contractului, potrivit deciziei nr. 12-12717 din 10 aprilie 2013 a Curții de Casație franceze.
Un fapt de natură profesională poate duce la măsuri disciplinare atunci când acest lucru are consecințe în ceea ce privește realizarea activității de către salariat, după cum reiese din decizia nr. 11-21017 din 13 martie a Curții de Casație franceze.
Clauza contractuală care oferă opțiunea unui angajat cu funcție de conducere de a rezilia contractul de muncă, în caz de schimbare a direcției este licită atunci când aceasta este justificată de îndatoririle angajatului în cadrul companiei.
În acest caz, un angajat în calitate de bucătar a fost concediat pentru abatere disciplinară gravă. Acesta s-a adresat instanței de judecată cu cererea reclasificării demiterii sale în concediere fără cauză reală și serioasă, precum și a plății orelor suplimentare efectuate.
O angajată în calitate de gestionar și-a dat demisia pe 23 septembrie 2008 din postul pe care l-a ocupat timp de 6 ani, după ce o altă firmă i-a promis o poziție de angajat comercial, care presupunea o perioadă de probă de o lună. Noul angajator a decis încadrarea legală în post pe 24 septembrie, la doar o zi după ce aceasta și-a prezentat demisia de la supermarketul la care fusese angajată anterior, iar pe 3 octombrie acesta a decis încetarea perioadei de probă.
În speță, o angajată în calitate de inginer de dezvoltare electronică a fost convocată la o întâlnire prealabilă concedierii în martie și notificată de eliberarea sa din funcție pentru abatere pe 14 mai 2008. Angajata s-a aflat în concediu medical în perioada 7 aprilie-5 mai a aceluiași an.
În speță, un angajat al unei cooperative agricole a fost victima unui accident la locul de muncă, moment în care a intrat în concediu medical. Ulterior, acesta a fost concediat pentru abatere disciplinară gravă, angajatorul invocând un abandon de post. Angajatul s-a adresat Tribunalului Muncii pentru a anula decizia de concediere și pentru plata unor sume cu titlu de daune-interese și indemnizații de concediere.
Într-o hotărâre din 13 martie 2013 (nr.11-22082), Curtea de Casație franceză a reținut că, atunci când absența extinsă de la locul de muncă a angajatului este rezultatul unei încălcări a obligației de securitate a angajatorului, impactul absenței asupra funcționării societății nu poate fi invocată pentru a justifica o concediere.
Un angajator care propune o încetare convențională a raporturilor de muncă înainte de concedierea unui angajat este, în general, un act dezaprobat de instanțele franceze care judecă spețe din domeniul muncii. Curtea de Casație franceză s-a pronunțat pe 30 ianuarie 2013 într-o cauză de încetare convențională în care angajata se afla într-o situație de hărțuire morală.
În speță, o salariată angajată în calitate de formator, devenită apoi manager de proiect, s-a considerat a fi victima hărțuirii morale și s-a adresat instanței. Curtea de Apel a pronunțat încetarea judiciară a contractului de muncă din vina angajatorului. Astfel, producându-se efectul unei concedieri nule, angajatorul a fost obligat să plătească diferite sume salariatei.