În speță, un salariat angajat începând cu 1 ianuarie 1969 în cadrul unei companii într-o funcție de conducere, a fost declarat de medicul de medicina muncii, în urma a două concedii medicale, inapt pentru ocuparea oricărui post în cadrul companiei, dar apt pentru preluarea unei poziţii de responsabilitate de tip sedentar sau care să implice cât mai puține deplasări (cu excepția deplasărilor la distanţe mari, cu mașina), într-o altă societate.
Angajatul a refuzat două propuneri de reclasificare făcute de către angajator în cadrul companiei, pe motiv că acestea implicau pierderea în mod nejustificat a poziţiei sale ierarhice. El a inițiat unilateral procedura de încetare a contractului său de muncă în 2007 şi și s-a adresat instanței de judecată.
Judecătorii Curții de Casație (franceze) au reținut în hotărârea din 21 martie 2012 (nr. 10-12068) că salariatul ar fi fost direct subordonat președintelui companiei în ambele posturi propuse, angajatorul adăugând un nivel ierarhic intermediar între angajat şi preşedintele companiei. Acest lucru nu implică în sine o retrogradare, deoarece funcţiile şi responsabilităţile angajatului nu au fost modificate. Decizia angajatului de încetare a contractului de muncă trebuie analizată în acest caz ca o simplă demisie, nu ca o concediere fără cauză reală și serioasă, angajatorul neîncălcându-și obligațiile legale.
(Sursa: Juritravail)
Comentarii