Hărțuirea morală la locul de muncă, cunoscută și sub denumirile de mobbing, bullying sau hărțuire psihologică, se caracterizează prin practici ce presupun marginalizarea de orice fel a unui angajat, având efecte de durată asupra psihicului acestuia. Diferența majoră dintre hărțuirea morală și cea sexuală este redată de faptul că orice persoană din cadrul organizației, indiferent de statutul ei, poate comite mobbing.
Nu există o definiție unică, acceptată la nivel internațional pentru hărțuirea morală. Un exemplu de definiție este următoarea: Hărțuirea morală la locul de muncă este un comportament irațional, repetat, față de un angajat sau grup de angajați, constituind un risc pentru sănătate și securitate. Astfel, în cadrul acestei definiții:
- prin “comportament irațional” se înțelege acel comportament pe care o persoană rațională, ținând cont de toate împrejurările, îl consideră că victimizează, umilește, discreditează sau amenință;
- termenul “comportament” include acțiuni individuale sau de grup. Un sistem de muncă poate fi folosit ca mijloc de victimizare, umilire, discreditare sau amenințare;
- sintagma “risc pentru sănătate și securitate” se referă la riscul de afectare a sănătății mentale sau fizice a unui angajat.
De aceea hărțuirea la locul de muncă nu trebuie să fie confundată cu conflictele, stresul și violența la locul de muncă. [1]
Astfel, conflictul reprezintă opoziția unor sentimente sau opinii între persoane, el putând fi reglat în prezența unui mediator, unde fiecare parte are posibilitatea de a-și expune propria sa percepție asupra situației.
Stresul este ansamblul perturbațiilor biologice și psihice provocate de factori variați: excesul presiunii muncii, un anumit stil de management etc.
Violența la locul de muncă este definită ca orice situație în care unele persoane sunt maltratate, amenințate sau agresate în circumstanțe care, explicit sau implicit, pun în pericol sănătatea, securitatea și integritatea lor; violența poate fi atât fizică, cât și verbală.
[1] Revista română de dreptul muncii, nr.1/2005, Hărțuirea morală la locul de muncă, Costel Gîlcă, pg. 101-106.
Comentarii
Violenta este, cum aratati, un concept de sine statator, dar repetabilitatea si frecventa violentei inseamna hartuire morala - violenta verbala cu caracter repetat, pe o perioada de luni de zile, reprezinta hartuire morala (violenta verbala include nu numai ivective, insulte ci, ca agresivitate verbala - calomnia, ironia, criticile nefondate, sarcasmul)
Repetabilitatea si frecventa manifestarii irationale sau rau-voitoare cu scop determinat, fata de victima, stabilesc existenta fenomenului de hartuire morala la locul de munca.
Asa cum ati aratat, au fost date mai multe definitii hartuirii morale; adaug cateva:
- H. Leymann "mobbing-ul sau teroarea psihologica la locul de munca implica o comunicare ostila şi neetica, indreptata sistematic in general asupra unui singur individ, care, in consecinta este impins intr-o situaţie de neajutorare si in care nu se poate apara. Victima este tinuta in aceasta situatie luni – poate ani – de zile, timp in care atacatorii continua
mobbing-ul (cel puţin o dată pe
saptamana si cel puţin 6 luni consecutiv)”
- S. Einersen: „Mobbing-ul reprezinta abuzul la locul de munca, harţuirea, jignirea, excluderea sociala a cuiva sau influentarea negativa a sarcinilor
persoanei respective”.
- Westhues: „Mobbing-ul reprezinta o campanie colectiva a colegilor de a exclude, pedepsi şi umili un alt coleg"
- Gates: "Mobbing-ul reprezinta coalizarea unor colegi pentru a forta pe un altul sa paraseasca organizatia, prin intermediul unor tactici precum raspandirea de zvonuri, intimidare, umilire, discreditare sau izolare"
Va multumesc pentru preocuparea dv fata de acest fenomen extrem de intalnit, cu precadere, in intreprinderi mici si mijlocii