s
Într-o speță, o angajată în calitate contabil a fost concediată pentru abatere disciplinară, fiind acuzată de insubordonare și denigrarea unui coleg de muncă. Salariata a considerat că nu a comis niciun abuz în ceea ce privește libertatea sa de exprimare prin trimiterea unei scrisori Directorului de Resurse Umane nu conținea afirmații defăimătoare, abuzive sau excesive.
În speță, o angajată la o clinică medicală în calitate de moaşă, cu un program de lucru 24 de ore pe săptămână, a decis încetarea unilaterală a contractului său de muncă pentru modificarea contractului în sensul impunerii unui alt program de lucru, lipsa de transparență în calcularea timpului de lucru, condiţii inacceptabile de muncă şi diverse greșeli ale angajatorului. Aceasta a considerat că respectiva clinică nu-i garantează condiţii acceptabile de muncă, inclusiv în ceea ce privește igiena şi siguranţa.
Un angajat care refuză în timpul unui concediu medical o schimbare a condițiilor sale de muncă nu încalcă obligația de loialitate a angajatului. În speță, o angajată part-time în calitate de trainer, a cărui angajator i-a cerut în timpul unui concediu medical ca din momentul reluării activității să lucreze într-o singură locație. Aceasta a refuzat, după care a fost concediată pentru abatere disciplinară.
Un angajat concediat pe motive de sănătate, care urmăreşte reintegrarea are dreptul la plata unei indemnizaţii egale cu valoarea remuneraţiei care ar fi trebuit încasată de la concedierea sa şi până la încetarea judiciară a contractului său de muncă, inclusiv dacă acesta a primit un salariu în această perioadă.
Continuând să vină la lucru în zilele de duminică, în ciuda instrucţiunilor contrare, un angajat implică răspunderea penală a angajatorului său, care justifică demiterea salariatului, după cum a reținut Curtea de Casație franceze în hotărârea nr. 11 – 13249 din 26 iunie 2012.
Un angajat al unei firme de pompe funerare a fost demis din cauza refuzului său de a se prezenta la o vaccinare obligatorie împotriva hepatitei B. Angajatul a susţinut că vaccinarea îl expunea la riscul de a contracta o boala si că refuzul său nu constituie motiv de concediere.
Unele funcţii implică în mod inerent un anumit grad de mobilitate al angajaților. Astfel, o deplasare temporară într-o altă zonă geografică, aflată chiar la o distanţă mare, poate fi impusă unui angajat, chiar dacă aceasta nu intră în condițiile unei clauze de mobilitate. Curtea de Casație franceză a reiterat acest principiu într-o hotărâre din data de 11 iulie, concluzionând că un consultant internaţional nu poate refuza o călătorie în străinătate având în vedere că acest lucru este inclus în atribuţiilor sale. Potrivit judecătorilor, nu este important dacă în contractul de muncă nu este prevăzută nicio clauza de mobilitate valabilă.
Într-o speță, un angajat în calitate de şofer la o firmă din Franța a fost demis pentru abateri disciplinare grave, angajatorul descoperind faptul că salariatul nu are permis de muncă valabil pe teritoriul francez. Angajatul a contestat decizia în instanță.
Într-o decizie din data de 3 iulie 2012 (nr. 08-44.834), Curtea de Casaţie franceză a reținut că absența unui angajat, în urma unui accident în timpul deplasării spre locul de muncă trebuie să fie tratată ca un accident de muncă, care dă dreptul la concediu pe o perioadă continuă de un an.
In speta, un angajat al unei asociații de întreprinderi a fost pus la dispozitie uneia dintre companii pentru o perioadă de un an. Angajatul a demisionat din cadrul asociației şi a fost reangajat în ziua următoare de către societatea la care fusese detașat, având prevăzută o perioadă de probă de o lună. La mai puțin de o lună de la începerea noului contract, compania a decis încetarea perioadei de proba și a contractului salariatului.
Curtea de Casație franceză a stabilit în hotărârea nr. 11-15310 din 26 iunie 2012 faptul că angajatorul nu poate accesa e-mail-urile unui angajat, chiar și cele de natură profesională, în lipsa acestuia, în condițiile în care regulamentul interior al companiei prevede în mod expres că acest lucru nu se poate face fără persoana în cauză.
În hotărârea din 31 iunie 2012, nr. 10-28286, Curtea de Casație franceză a reținut că perioada de probă a unui salariat poate fi scurtată în condițiile în care angajatorul a avut anterior ocazia să evalueze competențele respectivului angajat.
Într-o speță, un salariat angajat în calitate de director comercial a demisionat după ce contractul său de muncă a fost transferat, fiind preluat imediat de către o filială a întreprinderii. Salariatul a luat, ulterior, decizia încetării unilaterale a contractului de muncă, invocând, în principal, încălcarea condițiilor privind remunerarea.
În cazul concedierii pentru motive disciplinare, legislaţia franceză prevede respectarea unei anumite proceduri, care implică în principal convocarea angajatului vizat la o întâlnire preliminară concedierii pentru motive disciplinare, urmată de înmânarea scrisorii de concediere motivată, în termenele stabilite de lege.
Angajatorul poate reţine reportofonul unui salariat şi asculta înregistrările existente pe acesta imediat, dar nu poate face acest lucru în absenţa angajatului sau fără ca acesta să fi fost citat corespunzător. De asemenea, angajatorul nu ar trebui să şteargă înregistrările pentru a permite angajatului să furnizeze dovezi în apărarea sa.
Ucenicii sunt supuși, potrivit legislației franceze la acelaşi reglementări privind timpul de muncă precum ceilalţi angajaţi, cu două excepţii. În ambele cazuri, pentru ucenicii sub 18 ani, angajatorul este obligat să ofere un repaus săptămânal de 2 zile consecutive, fără excepții speciale (articolul L. 3164-2 din Codul Muncii). Acest aspect a fost reținut și de Curtea de Casație franceză în hotărârea din 10 mai 2012, nr. 11-11621.
Legislația franceză prevede posibilitatea rezilierii unui contract de ucenicie. Acesta poate înceta înainte de termen, dar trebuie respectate o serie de condiții, între care elementul-cheie este termenul în care este luată decizia, aspect reliefat și de Curtea de Casație franceză în hotărârea din 10 mai 2012, nr. 11-11621.
Un angajat care nu respectă obligaţile ce decurg din clauza de neconcurență nu are dreptul la indemnizația financiară aferentă, după cum a reținut Curtea de Casație franceză, în hotărârea din 29 februarie 2012, nr. 09-71281.
Multe acorduri colective prevăd că un angajator care vrea să pună capăt perioadei de probă, trebuie să notifice salariatul în cauză. Aceasta este o perioadă de preaviz, care variază în funcţie de durata efectivă a perioadei de probă. Ce se întâmplă însă atunci când angajatul este informat în ultima zi a perioadei de probă de rezilierea contractului său de muncă? Este evident că el nu poate beneficia de perioada de preaviz.
Pentru ca un angajat aflat în grevă să poată fi concediat, legislația franceză menționează că angajatorul are obligația de a invoca o abatere disciplinară gravă, conștientă și intenționată, de natură să afecteze bunul mers al activității întreprinderii. Doar neglijența gravă a angajatului poate legitima concedierea unui grevist, în lipsa acestui motiv măsura fiind considerată nulă (articolul L. 2511-1 din Codul Muncii francez).
Contractul de muncă al unei angajate a Casei Regionale de Credit Agricol Mutual Pyrénées-Gascogne, prevedea obligaţia de a efectua, în conformitate cu articolul 10 din acordul colectiv, o perioadă de probă de şase luni. Aceasta a fost angajată începând cu 14 martie 2006, iar angajatorul a decis să pună capăt perioadei de probă la 29 august. Salariata s-a adresat instanței de judecată pentru a cere plata unor sume cu titlu de daune interese şi a unor plăţi compensatorii.
Clauza de neconcurență prevăzută într-un contract de muncă, neînsoțită de o contribuție financiară sau care presupune plata unei indemnizații derizorii, este nulă, potrivit hotărârii Curții de Casație franceze din 16 mai 2012, nr. 11-10760. Curtea a statuat deja în alte hotărâri faptul că respectarea unei clauze ilicite de către un angajat îi produce acestuia un prejudiciu, revenindu-i judecătorului dreptul de a aprecia amploarea acestuia.
Într-o speță, o actriță a fost angajată începând cu 12 iunie 2007 în baza unui contract pe durată determinată de către o companie teatrală pentru interpretarea unui rol într-una dintre piese puse în scenă. Contractul de muncă prevedea o condiție specifică și anume, prioritate angajatei de a beneficia de dreptul de a merge într-un eventual turneu organizat de companie. Condiţiile generale, inclusiv financiare, ar trebui să facă obiectul unui contract subsecvent cu producătorul sau producătorii turneului.
Articolul L1233-45 din Codul Muncii francez recunoaşte prioritatea la reangajare a unui salariat concediat pentru motive economice, pe o perioadă de un an de la data încetării contractului său de muncă, dacă acesta face solicitarea în timpul termenului prevăzut de lege. Acceptarea de către angajat a unui loc de muncă sub nivelul său de calificare sau în condiții precare nu îl exonerează pe angajator de obligația de a prezenta poziţiile disponibile în concordanţă cu pregătirea acestuia până la expirarea perioadei de un an, potrivit deciziei din 11 aprilie 2012, nr. 11-11037 a Curţii de Casație franceze.
Curtea de Casație franceză a adoptat în ultima perioadă o poziție tot mai strictă în ceea ce privește oportunitățile oferite de angajator unui salariat declarat inapt profesional în urma unei expertize medicale. Curtea a subliniat în nenumărate rânduri obligația angajatorului, impusă de articolul L. 1226-2 din Codul Muncii francez, de a oferi, în urma avizului definitiv al medicului de medicina muncii în cazul unui angajat, alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu capacitatea de munca stabilită de medic.