Până în prezent, salariații francezi trebuiau să facă dovada lucrului efectiv timp de 10 zile la acelaşi angajator, în scopul de a dobândi dreptul la concediu (articolul L3141-3 din Codul Muncii în versiunea anterioară Legii din 22 martie 2012, prevedea textual că un „angajat care a lucrat la acelaşi angajator pentru o perioadă echivalentă cu un minim de 10 de zile de muncă efectivă are dreptul la un concediu de două zile şi jumătate pentru fiecare lună de muncă. Durata totală a concediul nu poate depăşi treizeci de zile").
Prin urmare, un angajat care a lucrat o săptămână nu avea dreptul la o indemnizație de concediu în condițiile în care părăsea compania.
Decizia Curții de Justiţie (CJUE) din 24 ianuarie (Hotărârea 282/10), prin care instanța europeană a decis că cerinţă de 10 de zile de muncă efectivă nu este în conformitate cu dreptul comunitar, a condus la adoptarea unei legi prin care această perioadă minimă a fost eliminată. Noile dispoziții se aplică începând cu 1 iunie 2012.
(Sursa: Juritravail)
Comentarii