Sumar:

Directivă nr. 40 din 2004
privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţii fizici (câmpuri electromagnetice) [a optsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]

Publicat in  JO L 159, 30.4.2004

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi, în special, Art137 alineatul (2) al acestuia;
având în vedere propunerea Comisiei , prezentată după consultarea Comitetului consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă;
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European ;
după consultarea Comitetului Regiunilor;
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la Art251 din tratat ;
întrucât:
(1) în conformitate cu tratatul, Consiliul poate adopta, prin intermediul directivelor, cerinţe minime pentru a promova îmbunătăţirea, în special, a mediului de muncă, în vederea garantării unui nivel mai bun de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor; aceste directive trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare şi juridice care ar îngreuna constituirea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;
(2) Comunicarea Comisiei privind programul de acţiune referitor la aplicarea Cartei comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor prevede stabilirea de cerinţe minime de sănătate şi securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi fizici; în septembrie 1990, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie privind acest program de acţiune , care invita în mod expres Comisia să elaboreze o directivă specifică în domeniul riscurilor legate de zgomot şi vibraţii, precum şi de orice alt agent fizic la locul de muncă;
(3) într-o primă etapă, Parlamentul European şi Consiliul au adoptat, la 25 iunie 2002, Directiva 2002/44/CE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenţi fizici (vibraţii) [a şaisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] . Parlamentul European şi Consiliul au adoptat apoi, la 6 februarie 2003, Directiva 2003/10/CE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi fizici (zgomot) [a şaptesprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] ;
(4) se consideră în prezent oportun să se introducă măsuri care să protejeze lucrătorii împotriva riscurilor legate de câmpurile electromagnetice, date fiind efectele lor asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor; cu toate acestea, prezenta directivă nu ia în considerare efectele pe termen lung, inclusiv efectele cancerigene care s-ar putea produce datorită unei expuneri la câmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice variabile în timp, pentru care nu există date ştiinţifice probatoare care să permită stabilirea unei legături de cauzalitate; aceste măsuri au în vedere nu numai protejarea sănătăţii şi securităţii fiecărui lucrător în parte, ci şi crearea, pentru ansamblul lucrătorilor din Comunitate, a unei baze minime de protecţie în scopul evitării unor eventuale denaturări ale concurenţei;
(5) prezenta directivă stabileşte cerinţe minime; astfel, dă posibilitate statelor membre să menţină sau să adopte dispoziţii mai favorabile protecţiei lucrătorilor, în special prin stabilirea, pentru câmpurile electromagnetice, a valorilor de declanşare a acţiunii sau a unor valori limită de expunere mai coborâte; aplicarea prezentei directive nu poate servi la justificarea unui regres faţă de situaţia predominantă în fiecare stat membru;
(6) un sistem de protecţie împotriva câmpurilor electromagnetice ar trebui să se limiteze la definirea, fără detalii inutile, a obiectivelor care trebuie îndeplinite, a principiilor care trebuie respectate şi a valorilor fundamentale care trebuie utilizate pentru a permite statelor membre să aplice cerinţele minime în mod uniform;
(7) se poate reduce în mod mai eficient nivelul de expunere la câmpuri electromagnetice prin introducerea de măsuri preventive începând din stadiul proiectării posturilor şi locurilor de muncă, dând prioritate, la alegerea echipamentelor, a procedeelor şi a metodelor de lucru, reducerii riscurilor la sursă; dispoziţiile privind echipamentele şi metodele de lucru contribuie astfel la protecţia lucrătorilor care le folosesc;
(8) este necesar ca angajatorii să se adapteze la progresul tehnic şi la cunoştinţele ştiinţifice în materie de riscuri legate de expunerea la câmpuri electromagnetice, în vederea îmbunătăţirii securităţii şi a protejării sănătăţii lucrătorilor;
(9) prezenta directivă fiind o directivă individuală în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă , aceasta din urmă se aplică în cazul expunerii lucrătorilor la câmpuri electromagnetice, fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive sau mai specifice cuprinse în prezenta directivă;
(10) prezenta directivă constituie o etapă concretă în vederea realizării dimensiunii sociale a pieţei interne;
(11) este necesar să se adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 stabilire a procedurilor pentru exercitarea competenţelor de punere în aplicare conferite Comisiei ;
(12) respectarea valorilor limită de expunere şi a valorilor de declanşare a acţiunii trebuie să asigure un nivel ridicat de protecţie faţă de efectele constatate asupra sănătăţii care pot rezulta din expunerea la câmpuri electromagnetice, dar nu va putea evita în mod necesar problemele de interferenţă cu aparatele medicale, cum ar fi protezele metalice, stimulatoarele cardiace, defibrilatoarele, implanturile cohleare şi alte implanturi şi nici efectele asupra funcţionării acestora; se pot produce în special interferenţe cu stimulatoarele cardiace la niveluri mai mici decât valorile de declanşare a acţiunii şi, prin urmare, este cazul să facă obiectul unor precauţii adecvate şi a unor măsuri de protecţie,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Art. 1

Obiectivul şi domeniul de aplicare
(1) Prezenta directivă, care este a optsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, stabileşte cerinţe minime în materie de protecţie a lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor, care rezultă sau pot rezulta din expunerea la câmpuri electromagnetice (de la 0 Hz la 300 GHz) în timpul lucrului.
(2) Prezenta directivă se referă la riscurile pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor pe care le generează efectele recunoscute ca nocive pe termen scurt asupra corpului uman, provocate de circulaţia curenţilor induşi şi de absorbţia de energie, precum şi de curenţii de contact.
(3) Prezenta directivă nu se referă la efectele pe termen lung evocate.
(4) Prezenta directivă nu se referă la riscurile care decurg din contactul cu conductori sub tensiune.
(5) Directiva 89/391/CEE se aplică în totalitate întregului domeniu menţionat la alineatul (1), fără să aducă atingere dispoziţiilor mai restrictive sau mai specifice conţinute în prezenta directivă.


↑ Sus

Loading

Art. 2


Definiţii
În sensul prezentei directive, prin:
(a) „câmpuri electromagnetice” se înţeleg câmpuri magnetice statice şi câmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice care variază în timp cu frecvenţe ajungând până la 300 GHz;
(b) „valori limită de expunere” se înţeleg limitele de expunere la câmpuri electromagnetice, care se întemeiază direct pe efectele constatate asupra sănătăţii şi pe consideraţii biologice; respectarea acestor limite va garanta protecţia lucrătorilor expuşi la câmpuri electromagnetice împotriva oricărui efect nociv cunoscut asupra sănătăţii;
(c) „valori de declanşare a acţiunii” se înţeleg nivelurile parametrilor direct măsurabili, exprimaţi în termeni de intensitate a câmpului electric (E), de intensitate a câmpului magnetic (H), de inducţie magnetică (B) şi de densitate a puterii (S), începând de la care trebuie să fie luate una sau mai multe măsuri prevăzute în prezenta directivă. Respectarea acestor valori va garanta respectarea valorilor limită de expunere pertinente.


↑ Sus

Loading

Art. 3

Valorile limită de expunere şi valorile de declanşare a acţiunii
(1) Valorile limită de expunere sunt stabilite în anexă, în tabelul 1.
(2) Valorile de declanşare a acţiunii sunt stabilite în anexă, în tabelul 2.
(3) Pentru evaluarea, măsurarea şi calcularea expunerii lucrătorilor la câmpuri electromagnetice, statele membre pot recurge la alte standarde sau recomandări argumentate ştiinţific până când standarde europene armonizate stabilite de Comitetul european pentru standardizare electrotehnică (Cenelec) acoperă întreaga serie de evaluări, măsurări şi calcule.


SECŢIUNEA II


OBLIGAŢIILE ANGAJATORILOR


↑ Sus

Loading

Art. 4

Determinarea expunerii şi evaluarea riscurilor
(1) În îndeplinirea obligaţiilor definite în Art6 alineatul (3) şi în Art9 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, angajatorul evaluează şi, dacă este necesar, măsoară şi calculează nivelurile câmpurilor electromagnetice la care sunt expuşi lucrătorii. Evaluarea, măsurarea şi calcularea pot, până când standarde europene armonizate ale Cenelec vor reglementa întreaga serie de evaluări, măsurări şi calcule, să fie efectuate în conformitate cu standardele şi recomandările argumentate ştiinţific prevăzute la Art3 şi, după caz, luând în considerare nivelurile de emisie indicate de producătorii echipamentelor, atunci când acestea sunt reglementate de directivele comunitare pertinente.
(2) Pe baza evaluării nivelurilor de câmpuri electromagnetice efectuate în conformitate cu alineatul (1), atunci când sunt depăşite valorile de declanşare a acţiunii prevăzute la Art3, angajatorul evaluează şi, la nevoie, calculează dacă sunt depăşite valorile limită de expunere.
(3) Evaluarea, măsurarea şi calculele prevăzute la alineatele (1) şi (2) nu trebuie să fie efectuate în mod necesar în locuri de muncă cu acces public, cu condiţia ca o evaluare să fi fost deja efectuată în conformitate cu dispoziţiile din Recomandarea 1999/519/CE a Consiliului din 12 iulie 1999 privind limitarea expunerii publicului la câmpuri electromagnetice (de la 0 Hz la 300 GHz) şi ca restricţiile menţionate în această recomandare să fie respectate în cazul lucrătorilor, precum şi ca riscurile legate de securitate să fie excluse.
(4) Evaluarea, măsurarea şi calculele prevăzute în alineatele (1) şi (2) sunt programate şi efectuate de servicii sau persoane competente la intervale adecvate, luând în considerare, în special, dispoziţiile din Art7 şi din Art11 din Directiva 89/391/CEE privind competenţele (persoane şi servicii) necesare, precum şi consultarea şi participarea lucrătorilor. Datele rezultate din evaluarea, măsurarea şi calcularea nivelului de expunere se păstrează într-o formă care poate să permită consultarea lor ulterioară.
(5) În conformitate cu Art6 alineatul (3) din Directiva 89/391/CEE, angajatorul acordă o atenţie deosebită, în momentul în care se trece la evaluarea riscurilor, următoarelor elemente:
a) nivelul, spectrul de frecvenţă, durata şi tipul expunerii;
b) valorile limită de expunere şi valorile de declanşare a acţiunii prevăzute la Art3 din prezenta directivă;
c) orice efect asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor care prezintă riscuri speciale;
d) orice efect indirect, precum:
(i) o interferenţă cu echipamente şi dispozitive medicale electronice (inclusiv stimulatoarele cardiace şi alte dispozitive implantate);
(ii) riscul de proiectare a unor obiecte feromagnetice în câmpuri magnetice statice având o inducţie magnetică mai mare de 3 mT;
(iii) amorsarea dispozitivelor electro-explozive (detonatoare);
(iv) incendiile şi exploziile rezultate în urma aprinderii materialelor inflamabile de la scânteile provocate de câmpuri induse, curenţi de contact sau descărcări de scântei;
e) existenţa unor echipamente de înlocuire destinate să reducă nivelurile de expunere la câmpuri electromagnetice;
f) informaţii adecvate obţinute din supravegherea sănătăţii, inclusiv informaţiile publicate, în măsura în care este posibil;
g) surse de expunere multiple;
h) expunerea simultană la câmpuri de frecvenţe diferite.
(6) Angajatorul dispune de o evaluare a riscurilor în conformitate cu Art9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/391/CEE şi stabileşte măsurile care trebuie luate în conformitate cu articolele 5 şi 6 din prezenta directivă. Evaluarea riscurilor este înregistrată pe un suport adecvat, în conformitate cu legislaţia şi practicile naţionale; aceasta poate conţine argumente prezentate de angajator pentru a susţine că natura şi amploarea riscurilor legate de câmpurile electromagnetice nu justifică o evaluare mai detaliată a riscurilor. Evaluarea riscurilor se actualizează cu regularitate, în special atunci când intervin modificări importante în urma cărora poate deveni caducă sau atunci când rezultatele supravegherii medicale demonstrează că este necesar.


↑ Sus

Loading

Art. 5


Dispoziţii privind evitarea sau reducerea riscurilor
(1) Luând în considerare progresele tehnice şi disponibilitatea unor măsuri de ţinere sub control a riscurilor la sursă, riscurile rezultând din expunerea la câmpuri electromagnetice sunt eliminate sau reduse la minim.
Reducerea riscurilor rezultate din expunerea la câmpuri electromagnetice se întemeiază pe principiile generale de prevenire stabilite în Directiva 89/391/CEE.
(2) În cazul în care valorile de declanşare a acţiunii prevăzute la Art3 sunt depăşite, cu excepţia cazului în care evaluarea efectuată în conformitate cu Art4 alineatul (2) demonstrează că expunerea nu depăşeşte valorile limită şi că este exclus orice risc legat de securitate, angajatorul stabileşte şi pune în aplicare, pe baza evaluării riscurilor efectuate în conformitate cu Art4, un program conţinând măsuri tehnice şi organizatorice care urmăresc ca expunerea să nu depăşească valorile limită de expunere, luând în considerare, în special, următoarele elemente:
a) alte metode de lucru care să conducă la o expunere mai redusă la câmpuri electromagnetice;
b) alegerea unor echipamente care emit mai puţine câmpuri electromagnetice, luând în considerare activitatea care se efectuează;
c) măsuri tehnice prin care se urmăreşte reducerea emisiei câmpurilor electromagnetice, inclusiv, dacă este necesar, recurgerea la mecanisme de blocare, ecranare sau mecanisme similare de protecţie a sănătăţii;
d) programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de lucru, a locului de muncă şi a posturilor de lucru;
e) proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru;
f) limitarea duratei şi a intensităţii expunerii;
g) disponibilitatea unui echipament adecvat de protecţie individuală.
(3) Pe baza evaluării riscurilor prevăzută la Art4 , locurile de muncă în care lucrătorii care ar putea fi expuşi la câmpuri electromagnetice depăşind valorile de declanşare a acţiunii fac obiectul unei semnalizări adecvate, în conformitate cu Directiva 92/58/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă [a noua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] , cu excepţia cazului în care evaluarea efectuată în conformitate cu Art4 alineatul (2) demonstrează că expunerea nu depăşeşte valorile limită şi că este exclus orice risc legat de securitate. Aceste zone sunt delimitate ca atare şi accesul la ele se limitează unde este posibil din punct de vedere tehnic şi unde există riscul unei depăşiri a valorilor limită de expunere.
(4) În orice caz, lucrătorii nu se expun peste valorile limită de expunere.
Dacă, în pofida măsurilor luate de angajator pentru a se conforma prezentei directive, expunerea depăşeşte valorile limită, angajatorul ia imediat măsuri de reducere a expunerii la un nivel inferior valorilor limită. Acesta stabileşte cauzele depăşirii valorilor limită de expunere şi modifică în consecinţă măsurile de protecţie şi prevenire, pentru a evita orice altă depăşire.
(5) În aplicarea articolului 15 din Directiva 89/391/CEE, angajatorul adaptează măsurile prevăzute în prezentul articol la necesităţile lucrătorilor care prezintă riscuri speciale.


↑ Sus

Loading

Art. 6


Informarea şi formarea lucrătorilor
Fără a aduce atingere articolelor 10 şi 12 din Directiva 89/391/CEE, angajatorul se asigură că lucrătorii care sunt expuşi la riscuri generate de câmpuri electromagnetice la locul de muncă şi/sau reprezentanţii lor primesc informaţiile şi formarea necesare în raport cu rezultatele evaluării riscurilor prevăzute în Art4 alineatul (1) din prezenta directivă, în special în ceea ce priveşte:
a) măsurile luate în aplicarea prezentei directive;
b) valorile şi conceptele referitoare la valorile limită de expunere, la valorile de intervenţie şi potenţialele riscuri asociate;
c) rezultatele evaluării, măsurării şi calculelor privind nivelurile de expunere la câmpuri electromagnetice, efectuate în aplicarea articolului 4 din prezenta directivă;
d) modul de depistare a efectelor nocive ale expunerii asupra sănătăţii şi modul de semnalare a acestora;
e) condiţiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea sănătăţii;
f) practicile profesionale sigure, care permit reducerea la minim a riscurilor expunerii.


↑ Sus

Loading

Art. 7

Consultarea şi participarea lucrătorilor
Consultarea şi participarea lucrătorilor sau a reprezentanţilor lor au loc în conformitate cu Art11 din Directiva 89/391/CEE în ceea ce priveşte materia reglementată de prezenta directivă.


Secţiunea III


DISPOZIŢII DIVERSE

↑ Sus

Loading

Art. 8


Supravegherea sănătăţii
(1) În sensul prevenirii şi detectării cât mai rapid posibil a oricărui efect nociv asupra sănătăţii rezultând din expunerea la câmpuri electromagnetice, se asigură o supraveghere adecvată a sănătăţii lucrătorilor în conformitate cu Art14 din Directiva 89/391/CEE.
În orice situaţie, atunci când se depistează o expunere care depăşeşte valorile limită, lucrătorul în cauză trebuie să fie supus unui examen medical în conformitate cu legislaţia şi practicile naţionale. Dacă se depistează o deteriorare a sănătăţii lucrătorului rezultată dintr-o astfel de expunere, angajatorul efectuează o a doua evaluare a riscurilor, în conformitate cu Art4.
(2) Angajatorul ia măsurile necesare pentru a garanta medicului sau autorităţii medicale răspunzătoare de supravegherea medicală accesul la rezultatele evaluării riscurilor menţionate în Art4 .
(3) Rezultatele supravegherii medicale sunt păstrate în formă adecvată atât timp cât este necesar pentru a permite consultarea lor ulterioară, luând în considerare cerinţele referitoare la confidenţialitate. La cerere, lucrătorii au drept de acces la dosarele medicale personale.


↑ Sus

Loading

Art. 9


Sancţiuni
Statele membre prevăd sancţiuni adecvate care se aplică în caz de încălcare a legislaţiei naţionale adoptate în conformitate cu prezenta directivă. Aceste sancţiuni trebuie să fie eficiente, proporţionale şi descurajatoare.


↑ Sus

Loading

Art. 10


Modificări tehnice
(1) Modificările valorilor limită de expunere şi valorile de declanşare a acţiunii din anexă sunt adoptate de Parlamentul European şi de Consiliu în conformitate cu procedura prevăzută în Art137 alineatul (2) din tratat.
(2) Modificări ale anexei, de natură pur tehnică şi luând în considerare:
a) adoptarea de directive în materie de armonizare tehnică şi de standardizare referitoare la proiectarea, construirea, fabricarea sau realizarea echipamentelor şi a locurilor de muncă;
b) progresul tehnic, evoluţia standardelor sau specificaţiilor europene armonizate cele mai pertinente şi noile cunoştinţe ştiinţifice referitoare la câmpurile electromagnetice
se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută la Art11 alineatul (2).


↑ Sus

Loading

Art. 11

Comitetul
(1) Comisia este sprijinită de comitetul prevăzut la Art17 din Directiva 89/391/CEE.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispoziţiilor articolului 8 din aceeaşi directivă.
Perioada prevăzută la Art5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la 3 luni.
(3) Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.


SECŢIUNEA IV


DISPOZIŢII FINALE


↑ Sus

Loading

Art. 12

Rapoarte
La fiecare cinci ani, statele membre prezintă Comisiei un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive, indicând punctul de vedere al partenerilor sociali.
La fiecare cinci ani, Comisia informează Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul consultativ pentru securitate şi sănătate la locul de muncă despre conţinutul acestor rapoarte, precum şi despre evaluarea pe care o face în privinţa evoluţiilor intervenite în domeniul în cauză şi despre orice iniţiativă, în special în ceea ce priveşte expunerea la câmpuri magnetice statice, care ar putea fi justificată având în vedere noile cunoştinţe ştiinţifice.


↑ Sus

Loading

Art. 13

Transpunerea
(1) Statele membre adoptă şi pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 aprilie 2008. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispoziţiilor de drept intern deja adoptate sau pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.


↑ Sus

Loading

Art. 14

Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.


↑ Sus

Loading

Art. 15

Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
 

↑ Sus

Loading